De luat in seama: Enigma liberala

23/01/2015

In ultimul timp, cartea liberala s-a dovedit mereu castigatoare. Liberalii au, acum, presedintele de republica pe care si l-au dorit, pe care nu l-ar fi avut daca ar fi ramas in alianta cu PSD. Foarte probabil, PNL va obtine cat de curand si guvernarea, cu Catalin Predoiu premier. Copresedintele PNL Alina Gorghiu a anuntat inceperea negocierilor pentru sustinerea unei motiuni de cenzura si formarea unei noi majoritati parlamentare, iar Klaus Iohannis si-a exprimat deschis dorinta de a avea un guvern-coechipier.

O enigma se cere insa dezlegata. Cum de a ajuns PNL la performanta Iohannis, care s-a bucurat de voturile a 6,3 milioane de alegatori, la prezidentialele din 2014, cu 10% mai mult decat candidatul PSD, Victor Ponta, cand inaintea proiectului USL era creditat in sondaje cu putin peste 10%, iar dupa formarea guvernului USL a trecut de 20%? Fara indoiala, raspunsurile trebuie cautate in zona strategiilor si strategilor liberali, dar si in cea a dreptei, pentru ca inainte de toate liberalii sunt un partid de dreapta, iar victoria lor este o victorie a dreptei.

Cel mai simplificat raspuns ar fi ca PNL a stiut, in primul rand, sa se pozitioneze fara greseala pe trendurile de castig si sa le evite pe cele de pierdere. Angrenarea in proiectul USL a insemnat inscrierea pe un trend popular crescator antibasist, pe fondul curbelor de sacrificiu, din timpul crizei, iar dezangrenarea, la inceputul anului electoral, a reprezentat fuga din zona de uzura, pentru ca, nu-i asa, guvernul pierde mereu cand se intampla ceva, cum bine a spus ambasadorul francez. Sau, dimpotriva, cand nu se intampla, ca in bancul cu basca si fara basca.

De obicei, prima jumatate a unui ciclu guvernamental, dupa cum rezulta din istoricul guvernelor democratice romanesti, dar si cam de peste tot, este de crestere, cealalta, de scadere. Aceasta ultima parte tine mai degraba de perceptie decat de realitate, cand logica functionala este surclasata de ilogica luptei oarbe, fara scrupule, cazuri in care schimbarile prin motiune sunt in dauna celor prin remaniere. Vedem, deci, cum, tocmai intr-o astfel de etapa, remodelarea prin remanieri a curbei de functionalitate a guvernului PSD nu mai conteaza, ci doar accederea la putere a PNL, prin motiune negustorita.

Aceleasi curbe se inregistreaza si pe un ciclu prezidential, numai ca, aici, ascensiunea si descensiunea se pot suprapune pe cate un mandat, avand in vedere ca pentru un presedinte acestea pot fi cel mult doua consecutive. Nu mi-am propus dezvoltarea acestei teme, desi ar fi interesanta o istorie contrafactuala, ce s-ar fi intamplat daca Basescu nu ar fi luat asupra sa masurile nepopulare din timpul crizei si ar fi jucat cartea anti-Boc? Criza oricum am fi avut, a fost in toata lumea, dar, probabil, nu cu aceleasi durata si efecte, ceea ce ar putea sugera un evantai de posibilitati prezidentiale de gestionare de criza. Ar putea parea un exercitiu steril, dar sa-l retinem pentru comparatii viitoare, daca Iohannis va intruchipa cu adevarat o alta politica, o anti-paradigma basista, va trebui sa nu ia asupra sa posibila proasta guvernare a unui guvern PNL, nu o doresc, dar nici nu o exclud, ab initio, ci sa fie primul care sa o sanctioneze si, in extremis, sa-i ceara plecarea. Vom vedea daca ideea “logicii functionale” va capata sau nu un corp pe timpul mandatelor Iohannis.

In al doilea rand, PNL a ales sa-si disponibilizeze liderul, pe Crin Antonescu, care capatase “faima” de autocrat al partidului, cam cum are Ponta acum in PSD, si sa-l aduca in prima linie pe Klaus Iohannis, un practician din administratia locala si un poliglot cu trecere in fata marimilor europene. Altfel spus, “fuga de uzura” a fost dusa din zona uniunii si guvernului in cea a liderilor, aproape pana la capat, daca nu luam in calcul conceptul politic, o problema mai complexa. Tot pe linie liderologica, chiar daca mai recenta, se inscrie si feminizarea de leadership, o linie politica subtila, care se practica in politica mare, daca avem in vedere ca liderii-femei nu au si nu determina reactii politice incarcate de adrenalina, care mai mult complica decat rezolva.

In al treilea rand, PNL si-a agatat de acronim cuvantul “nou”, printr-o reforma cantitativa, prin contopirea cu PDL, un fost adversar, inca urmarit de toxicitatea politicilor din vremuri basiste. Numarul si-a facut datoria, a adus voturi si victorie. Va ramane de vazut cata calitate va emana din programul de guvernare, in curs de elaborare de catre Catalin Predoiu (PDL), premierul de tandem al lui Iohannis, si din strategia de reconsolidare interna a PNL, prezentata, azi, la Iasi, de catre presedintele partidului, Alina Gorghiu. Deocamdata, ni se arata doua linii paralele, despre care ni se dau asigurari ca se vor intalni la Palatul Victoria.


Interviul cu Klaus Iohannis: Un presedinte moderator

23/01/2015

Urmarind interviul pe care Rares Bogdan i l-a luat lui Klaus Iohannis, joi seara, la Realtatea TV, nu mi-a fost absolut de loc greu sa extrag principala caracteristica stilistica a noului presedinte al Romaniei. Klaus Iohannis a lasat sa i se intrevada, pe timpul intregii emisiuni, cap-coada, moderatia in abordarea tuturor temelor interviului, faptul ca este si va fi un presedinte moderator.

Fie ca a fost vorba despre contextul geopolitic tensionat, cu o Ucraina instabila politico-militar si cu o Moldova in framantare pentru formarea noului guvern, pe care toti ni-l dorim proeuropean sau despre situatia politica interna, la o luna de exercitiu prezidential, Klaus Iohannis a avut o viziune calma, asezata, echilibrata si echilibranta. Nicio clipa nu si-a pasionalizat discursul, chiar si cand a exprimat pareri personale, a facut-o cu decenta celui care nu vrea sa se puna in fruntea celorlalte opinii sau care vrea sa dea o linie de interpretare, subliniind in repetate randuri ca nu acesta este rolul unui presedinte, ca sunt legi si institutii care trebuie lasate sa-si produca efectele, fara interventii sau substitutii.

La un moment dat, cand intervievatorul si-a iesit din rolul echidistant, incercand sa duca discutia pe taramul incrancenarii, pasionalizarii si criticii fatis anti-Ponta, s-a produs o incredibila schimbare de locuri, Klaus Iohannis fiind cel care a preluat functia de moderare. Presedintele a indemnat sa se iasa din logica simpla a luptei partizane si sa se intre intr-o “logica functionala”. Problemele mari ale Romaniei, a punctat Iohannis, trebuie rezolvate impreuna de catre intreaga clasa politica, iar specializarea sa fie pentru cele cu specificitate politica.

Presedintele Iohannis a avut aceeasi pozitie moderatoare si in privinta relatiilor cu premierul Ponta sau venirii unui alt guvern, punand punct “distractiilor” pe seama relatiilor dintre seful statului si seful guvernului si grabei preluarii guvernarii de catre liberali. In prima problema, a explicat nemteste Iohannis, este vorba despre o colaborare institutionala si nimic altceva, in cea de-a doua, nu presedintele schimba premierul sau guvernul, ci parlamentul sau alegerile.

Iohannis nu si-a ascuns preferinta pentru un guvern PNL, cu care sa rezoneze politic si ideologic, cu care sa spuna la Bruxelles eu si guvernul meu am hotarat cutare sau cutare. Nici numele premierului, Catalin Predoiu. Sunt lucruri normale, se pot intampla oricand dupa 2 februarie sau la alegerile din 2016. Dar aceste lucruri trebuie sa vina din dezbaterea parlamentara sau din consultarea populara, adica dintr-o democratie profunda, de jos in sus, dinspre ceea ce vor oamenii. Modelul invers s-a vazut ca nu functioneaza sau ca nu este durabil.

Stim de rolul constitutional mediator al presedintelui, dar iata ca Iohannis ii adauga nota de moderare, in sens de facilitare, nu de substituire, care aduce interactiunile institutionale intr-un cadru cumpatat, stapanit, infranat, potolit, intr-un cuvant, echilibrat. Noul presedinte a inlocuit pasionalizarea sau personalizarea patimasa cu moderarea. “Eu fac politica pentru Romania”, a precizat, in final, presedintele Klaus Iohannis, ceea ce poate fi tradus si ca o nationalizare a discursului prezidential.


%d blogeri au apreciat: