Tacerea poate fi complice: Traseismul alesilor parlamentari si locali inseamna coruptie politica

02/02/2015

La intalnirea de azi, de la Cotroceni, cu presedintii celor doua camere, privind agenda prioritatilor noii sesiuni legislative, seful statului a sustinut “nevoia de recredibilizare a Parlamentului in viata politica si in constiinta cetatenilor”. O nevoie invechita de atata asteptare, in regimul Basescu, are, in sfarsit, sansa unei abordari constructive, in cadrul unei conceptii mai largi, de “resetare a sistemului”, ca “o noua etapa a democratiei”, dupa cum am aflat, cu un alt prilej, de curand,  din partea lui Klaus Iohannis.

De prea multe ori, in rapoarte europene si americane, Parlamentul Romaniei a fost asociat cu o sursa de coruptie, nu stiu daca primara, dar oricum undeva pe aproape. Pe de alta parte, coruptia a fost identificata ca un risc la adresa securitatii nationale. Cred, prin urmare, ca recredibilizarea Parlamentului ar trebui sa inceapa cu starpirea coruptiei din randurile parlamentarilor. Nu este vorba numai de coruptia economica, cu mita in bani, pentru favoruri in afaceri cu statul, venituri sau alte avantaje ilegale. La fel de implicata si de nociva este, dupa parerea mea, si coruptia politica, cu functii contra voturi, pentru cumpararea parlamentarilor care migreaza de la un partid la altul, a asa-numitilor “traseisti”.

Traseismul alesilor este, in primul rand, o derobare inadmisibila de mandatul care le-a fost incredintat de catre alegatori nominali, pentru reprezentarea si apararea unor interese, valori sau aspiratii concrete. Efectele traseismului pot fi extrem de scandaloase si de pagubitoare pentru alegatori, sa ne gandim numai la cele pe care un parlamentar le antreneaza trecand de la un partid de stanga la unul de dreapta, de la cei care i-au reintregit salariile si pensiile la cei care i le-au taiat. Dintr-o data, mandatatii se transforma in concurenti impotriva intereselor celor care i-au ales. Chestiunea este la fel de imorala si de ilegala ca si coruptia, pentru ca traseistii au incalcat obligatii de serviciu concrete, orice parlamentar concret aflandu-se in serviciul unor alegatori concreti.

Cea mai noua mostra de traseism este cea pe care parlamentari, fractiuni de partide sau partide o expun in aceste zile in vitrina publica, prin “negocierea” unei motiuni de cenzura, a unei noi majoritati si a unui nou guvern. Dedesubturile acestei negustoriri, pentru cei care inca nu au priceput, sunt mita, sub forma unei functii intr-un viitor guvern (sau a altor avantaje institutionale) contra voturile pe motiunea de doborare a actualului guvern.

Culmea ironiei este ca, tot astazi, presedintele Iohannis a facut o afirmatie absolut antologica: “Tara nu este a noastra, a elitei politice, nu trebuie sa monopolizam institutiile in interesul nostru personal”. Daca ar fi facut-o pe 9 februarie, in mesajul pe care intentioneaza sa-l adreseze Parlamentului, ar fi fost ca si cum ar fi pomenit de franghie in casa spanzuratului. Scuze pentru formula de umor negru, dar este cat se poate de sugestiva. Ce-i de facut?


Despre regi patrioti, tatuaje si alesi traseisti

02/02/2015

Adrian Nastase scrie, pe blog, despre tatuaje, reproducand un tatuaj care il reprezinta pe legendarul Leonidas. Cu binecunoscuta-i ironie spirituala, fostul lider si premier social-democrat crede ca tatuajele, care sunt foarte greu de sters, ar trebui folosite si de catre oamenii politici, pentru a le arata culoarea politica. Ciudatul subiect implica, se pare, o dezavuare a traseismului din aceste zile, cand se pun la cale o motiune de cenzura, o noua majoritate si un nou guvern.

Cand am vazut filmul “300 Spartans”, cu regele Leonidas, care impreuna cu o mana de luptatori s-a impotrivit pana la moarte armatei lui Xerxes, in batalia de la Termopile, am avut, pret de o clipa, nostalgia regilor patrioti, desi stiam ca imitatia toxica a modei presedintilor a distrus monarhiile, cum niciun razboi nu ar fi reusit. Am notat, cu acel prilej, cateva reflectii despre frica si despre moarte, nu le am acum la indemana, dar ideea era ca poti invinge frica si moartea alegand sa mori cu eroism, in picioare, chiar daca cobori cu o clipa mai devreme in lumea stramosilor (o credinta similara au avut maresalul Ion Antonescu si presedintele Nicolae Ceausescu), decat sa consimti la ingenuncherea poporului tau.

Despre traseisti, parerea mea e ca sunt o expresie a coruptiei politice, asa cum vad si acum “negocierile” pe care le fac “incoruptibilii”, pentru a veni la guvernare. Nu numai tatuajul ar fi o solutie, ci si microcipul. Ceea ce va rezulta din coruperea politica a parlamentarilor nu va fi durabil, dar poate vom invata din mintea cea de pe urma, un reset de sistem ar fi necesar, desi ma tem ca este adanc inradacinata prejudecata, pe care am auzit-o vanturata din departari, ca pentru a ne fi bine trebuie sa ne fie inainte rau.

https://nastase.wordpress.com/2015/02/02/despre-tatuaje/


%d blogeri au apreciat: