Unor prieteni: O poveste fara talc

07/02/2015

In general, am in vedere cel putin trei lucruri daca sa raspund sau nu unor critici la adresa unor texte, idei, afirmatii sau termeni care imi apartin. In primul rand, sa nu fie perceput ca o reactie orgolioasa, stiind foarte bine ca orgoliul poate fi ca o ghiulea legata de picioare, care te trage in jos. Este vorba de orgoliul excesiv, bolnavicios, fireste, al celui care crede ca are mereu dreptate, nu de cel obisnuit. Cand cineva iti vorbeste urat mama, merita sa-i tragi cateva perechi de palme, vorba papei Francisc. In al doilea rand, daca un raspuns adauga sau scade valoarea spuselor sau scrierilor proprii anterioare. In al treilea rand, daca nu cumva ii acorzi criticului o importanta nejustificata. Daca o fac, acum, este pentru ca este vorba despre camarazi, caz in care buna credinta se bucura de prezumptiune, dar si pentru ca pe cei mai tineri trebuie sa-i crestem. Oricine sau orice poate fi criticat, ar fi nerealist sa te astepti la absenta criticilor. Ca ele pot fi tendentioase si lipsite de argumente, este altceva, dar, va asigur,  nu acestea conteaza in ochii celor care conteaza.

Presedintele Klaus Iohannis a folosit expresia de „resetare a sistemului” in deplina cunostinta de cauza, proband ca este conectat la o anumita diplomatie internationala a cuvintelor. Cand, la inceputul administratiei Obama, Hillary Clinton le-a propus rusilor un reset al relatiilor bilaterale, care atinsesera un anumit grad de incordare, nimeni nu s-a gandit la reluarea acestora de la zero, imposibil, de altfel. Diplomatia termenului nu se referea la functia de resetare a unui calculator, ci la dorinta de relansare a relatiilor americano-ruse. Butonul rosu, inscriptionat „reset”, pe care ministrul de externe american l-a adus la Moscova si l-a apasat impreuna cu omologul rus exprima un acord simbolic, de pasi comuni inainte, pentru un nou inceput, in normalizarea relatiilor dintre cele doua tari. Cand Serghei Lavrov a propus, la randu-i, anul trecut, o noua resetare a relatiilor ruso-americane, ajunse la nivelul cunoscut de deteriorare, nimeni nu i-a dat intelesul informatic, de ducere in punctul zero. Diplomatii si politicienii au inteles perfect simbolistica „resetarii”, de deblocare, de scoatere din impas, de detensionare, de ameliorare, de imbunatatire a unor relatii strategice si de securitate, cu impact global. Neindoielnic, cand presedintele Iohannis s-a referit la necesitatea unei resetari de sistem, nu a sugerat ducerea institutiilor si relatiilor dintre acestea pe o tabula rasa, ci asezarea pe alte baze, de functionare congruenta, care sa duca la progres. Cine foloseste dictionarul stie ca orice cuvant are mai multe sensuri, chiar opuse in unele cazuri, dar un om al nuantelor va sti intotdeauna pe care sa-l aleaga.

Pentru cei care, in pofida evidentelor de mai sus, continua sa creada ca termenul de „resetare” antreneaza o conotatie „propagandistica”, trebuie sa le mai dau cateva vesti proaste. Celebrul BBC a recunoscut, cu mai mult timp in urma, ca face propaganda politica, fara de care nu se poate, ca propaganda este indisociabila de promovarea intereselor, ca nu este condamnabila, ci necesara. Propaganda nu este prin definitie mincinoasa (discordanta), cum era pe vremuri o expresie tipica, „minti ca o gazeta americana”, propaganda poate fi si adevarata, in raport cu realitatea (concordanta). Poate ca de aceea de cele mai multe ori important este daca propaganda este sau nu ostila, caz in care exista si o scara cromatica de masurare. Semne de intrebare incep sa apara atunci cand cineva pretinde ca nu foloseste propaganda, dar o deghizeaza in alte concepte (managementul perceptiilor, psyops etc.) sau incearca sa o ascunda in cetatea filmului. De ce? Pentru ca tipul cel mai eficient de propagandă, spun specialistii, este cel care nu este recunoscut ca propagandă, dar deja mascarea arata scopul de inselare. Termenul de propaganda circula si in lumea ecleziastilor, de fapt de la ei provine, de la o bula papala (propaganda fide, 1622). Daca tot mai sunt prejudecati, fix calate pe depreciativ, as aminti ca radacina cuvantului propaganda vine de la propagare/propagatie, din lumea fizica, cu sensul de transmitere, de radiere in spatiu (si lumea fizica face propaganda, nu-i asa?!).

Tragand linie si socotind, sunt multumit ca prietenii mei antipatizeaza „partidul unic” al traseistilor de la un partid la altul, altfel mi-ar fi criticat ideile, nu un termen.

https://nastase.wordpress.com/2015/02/04/dezbatere-despre-atentatele-de-la-paris/

https://fragmentariumpolitic.wordpress.com/2015/02/06/resetari-politice-si-electorale-contractul-electoral-si-motiunea-de-cenzura-idei-si-propuneri-de-etapa/