Problema ucraineana si solutia europeana

08/02/2015

Motto: Zidul Atlanticului si Zidul Berlinului au fost gaselnite ale nazismului si comunismului. Europa nu trebuie sa lase sa-i fie spalata memoria.

Initiativa franco-germana de pace „Minsk plus”, discutata de cancelarul Angela Merkel si presedintele Francois Hollande, joi, la Kiev, cu presedintele Piotr Porosenko si vineri, la Moscova, cu presedintele Vladimir Putin, reprezinta o prevalare a luciditatii europene. Intr-un ultim moment, liderii europeni si-au dat seama ca Ucraina este problema Europei, care nu poate fi solutionata prin procura.

Un razboi Ucraina-Rusia sau NATO-Rusia ar implica securitatea europeana in cel mai direct si mai dramatic mod posibil. Europa ar deveni, inevitabil, un teatru de razboi. Razboiul din Irak a antrenat in efectele sale intreaga zona geopolitica, in care terorismul a devenit un aliat sau un succesor al razboiului. Sunt lectii de care europenii nu au cum sa nu tina cont, prin politici de coordonare si de compromis.

Instigarile si amenintarile de razboi, adresate NATO si Kievului si respectiv Moscovei, cresc pretul nu numai pentru ucraineni si rusi, ci si pentru europeni. Pretul platit va creste pentru toti, asa cum s-a probat deja in cazul sanctiunilor economice.

Trimiterea de arme in Ucraina ar inseamna gaz pe foc, o stimulare a conflictului, dreptul la aparare nu poate fi invocat pentru uciderea populatiei civile. Sporirea trupelor si rachetelor de-a lungul frontierelor de Est ale NATO si UE este o incalcare a tratatelor semnate la incheierea Razboiului Rece. O strangere a randurilor militare in jurul Ucrainei este comparabila cu o inaltare a unui zid militar, iluzoriu ca Zidul Atlanticului.

Jucarea europenilor pe tabla de sah a unui conflict geopolitic care nu este al lor si pe care nu si-l doresc este inacceptabila. Istoria Europei folosite a luat sfarsit, a se lasa folosita este impotriva intereselor populatiei europene (pe care, uneori, imi este greu sa nu o numesc popor european, dupa aceleasi criterii ca pentru poporul american, desigur). O declaratie de independenta mi se pare oportuna, necesara si legitima. In semi-razboiul rece dintre SUA si Rusia, care angreneaza doua parti, nemaifiind antagonisme ideologice sau sistemice care sa implice intregul, Europa nu se poate lasa folosita ca mijloc sau interpusa, precum o colonie.

Ucraina a facut aceasta greseala, totul a pornit de la vectorizarea antiruseasca, inceputa cu populatia rusofona din Est, prin deraparea violenta de la standardele europene privind drepturile minoritatilor si drepturile omului. Autoritatile post-Maidan au mers de la inceput pe un teren minat, ajungand la un punct de unde nu mai pot merge nici inainte, nici inapoi. Situatia din Vest, unde sunt mase mari de alte minoritati (polonezi, romani, unguri etc.), poate deveni la fel de critica, in conditiile unei politici nationalist-soviniste, pe care noua putere o reitereaza cu fiecare prilej. Deocamdata, proeuropenismul Ucrainei de Vest este o plasa de siguranta, a carei slabiciune este insa multietnicitatea, care poate genera tot atatea forte centrifuge, spre deosebire de monolitismul etnic, prorus, din Ucraina de Est, care are o singura tinta, Maica Rusie.

Presedintele Piotr Porosenko pare sa fi constientizat, in sfarsit, riscul prinderii integritatii teritoriale a tarii intre doua forte de forfecare, dovada declaratia neasteptata ca Ucraina este gata sa accepte incetarea neconditionata a focului, in Est. S-ar putea ca planul „Minsk plus” sa-i fi deschis ochii, niste linii de demarcatie, chiar cu un teritoriu mai mare pentru insurgenti, sunt preferabile unor frontiere de statalitate independenta, desi nu este sigur daca nu se va ajunge aici. Ori poate a jucat un rol si Conferinta de securitate de la Munchen, unde si-a exprimat speranta ca planul de pace Merkel-Hollande ar putea functiona, pentru a asigura „mai multa securitate in Europa”, declaratie interesanta, cred ca in premiera.

Ce va urma? Probabil ca dosarul Crimeei este inchis sau se va inchide, cat de curand. Sarkozy a exprimat foarte plastic trendul panslavist al Crimeei, care a ales Rusia si nu i se poate reprosa. Cele doua Ucraine ireconciliabile vor alege, foarte probabil, drumuri diferite, care s-ar putea sa nu fie neaparat doua. Nu va exista o finlandizare, doar panslavism si paneuropenism. Ucraina de Est, din nou nereprosabil, sa impartaseasca destinul panslavismului. Discriminarea etnica si represiunile salbatice la care au fost supusi prorusii estici sunt imputabile politicii Kievului. Separatismul sau desprinderea este reactia la agresiunea militara si identitara, presarata cu atacuri teroriste, la care prorusii au fost supusi. Predictiile privind Ucraina de Vest sunt mai greu de facut, fiind legate si de unele cordoane sanitare care au fost impuse de logicile razboiului mondial si razboiului rece. Varfuri ale aisbergului le-am vazut in 1956 si in 1968. Nu exclud ca cei care acuza de redesenari de harti politice sa fie cei care sa le faca. Oricum, cartea pe care a mers Guvernul Maidanului va fi una perdanta.