Alegerile din Grecia: Evadarea din lagar

15/02/2015

Marturisesc ca nu-mi plac analizele mainstream. Motivul este unul prudential. Daca acestea ascund o directie gresita, riscul de a le urma duce la acumularea de costuri sau la faliment. Cand ajungi pe fundul prapastiei, nimeni nu-si asuma vreo raspundere, tot victima este de vina. Este cazul Greciei, careia i s-a tot sugerat mersul in directia Vest, pana cand s-a prabusit. Absurditatea alimentarii crizei interne dintr-o sursa de criza externa era limpede pentru analizele alternative, dar vocea lor nu a fost auzita, in zgomotul mainstream.

Ca intr-un sistem de vase comunicante, crizele economica, financiara, monetara si de supraextensie se transmit in toate tarile pe care UE le leaga intre ele, dar nu se vor comporta toate la fel. Fara alte atuuri economice decat turismul, Grecia reprezinta veriga slaba, pe care numai avantajul geostrategic a legat-o de zona euro, facand-o, implicit, ostateca a creditorilor occidentali.

Piata creditelor si dobanzilor nu se supune insa legilor geostrategiei, ci celor ale economiei de piata. Cazul contrar, de joc hibrid, de impletire a geostrategiei cu economia, duce la o constructie de tip domino, in care daca o piesa cade, vor cadea toate celelalte. Asa s-a intamplat cu fostul bloc sovietic, in care geostrategia a invins economia, rezultat in urma caruia nici „invingatoarea” nu a supravietuit.

Bruxellesul este constient de posibilitatea unui exit al Greciei din zona euro, dar avertizeaza asupra pretului scump. Tot un balans a avut si Washingtonul, initial, o atitudine favorabila fata de planurile lui Alexis Tsipras si ale Syriza, de iesire din austeritate, ulterior, de repliere pe o pozitie critica. Londra, sensibila financiar la efectele de contagiune si de instabilitate pe care le-ar genera iesirea Greciei din zona euro, a calificat aceasta tara drept „cea mai mare amenintare pentru economia mondiala”. Parerea mea este ca atat europenii cat si americanii se raporteaza la un „Grexit” ca la o certitudine, atitudinea de balans este tactica, din motive diferite, mai bine sau mai prost ascunse. Unii, pentru ca vor scapa de un bolnav pe care il considera incurabil, altii pentru ca ar putea scapa de concurenta zonei euro.

Rezultatele alegerilor din Grecia nu au o motivatie politica sau geopolitica, nu sunt indreptate impotriva nimanui, miza este exclusiv economica, de decuplare de la o sursa de indatorare si austeritate inrobitoare si de gasire a unei alternative credibile, anticriza si de perspectiva. Evadarea Greciei din lagarul creditorilor occidentali si, pe consecinte, al austeritatii, pare a fi piatra pe care urmasii celor care au pus bazele solide ale civilizatiei europene, care au inventat politica si democratia, isi vor construi o noua independenta, prin care natiunea culturala devine si o natiune economica.