Tinta reala: In darwinismul politic, mediul este sistemul

Nu sunt dintre cei care privesc cu ostilitate diferenta politica sau ideologica, care cred ca o apartenenta trebuie sa fie prin definitie exclusivista sau criticista cu celelalte. O asemenea pozitie ar face imposibile aliantele si alternativele, pe scurt, ar fi totalitara si aducatoare de crize. Dimpotriva, toti oamenii politici si toate ideile politice, dintr-o margine in alta a esichierului, trebuie sa-si aiba acasa un loc al lor. Cat de mare, de insorit sau de umbrit, problema este a democratiei, ca alegere sau libertate responsabila. S-ar evita, cred, astfel, repetarea unor situatii potrivnice, din trecutul recent, cand personalitati remarcabile sau ideile lor au fost folosite, cu sau fara voia lor, in formule propagandistice in care de multe ori era greu de facut o separatie intre antiregim si antiromanesc.

Urmaresc cu atentie declaratiile si actiunile noului presedinte de dreapta, Klaus Iohannis, cu speranta de a identifica germenii acelei schimbari in bine autentice, pe care a promis-o in alegerile din noiembrie. Mugurii i-am vazut, insa pana la rod este timp lung, cu destule nevoi de intretinere si de combatere. Pana la urma, desi steagul de la Cotroceni sau de la Victoria nu este monocolor, putem accepta ca solutiile unui partid sau altul pot fi mai bune intr-o etapa sau alta. In discursul public al presedintelui Iohannis au revenit abrupt, toti am constatat, aceleasi teme politice de pe vremea presedintelui Basescu: clasa politica, parlamentul si reforma.

Parteneriatul pe care presedintele Iohannis s-a angajat sa-l stabileasca cu Parlamentul este subminat, dupa parerea mea, de asocierea scopului politic de „reabilitare”, cum l-a denumit. In termeni politici, este o tactica de culpabilizare si de „subordonare prin ierarhizare” (definitia imi apartine), prea putin diferita de cea utilizata de Basescu. Principial si faptic, nu pot fi dezavuate criticile nominale, sunt parlamentari care pot avea probleme penale. Cand sunt insa generalizatoare si institutionale, separatia si echilibrul puterilor au de suferit. Cred ca valoarea sau norma atitudinala, de deglobalizare si de dezinstitutionalizare a judecatilor, pe care ne straduim sa o adoptam fata de justitite, este la fel de necesara si fata de celelalte puteri ale statului. Orice atac global asupra Parlamentului este unul politic, fara indoiala, iar daca vine din partea presedintelui rolul asumat de nepartidist si nejucator risca sa ramana litera moarta.

Relatiile cu Guvernul sunt si mai politizate. Iohannis declara cu orice prilej ca-si doreste un guvern PNL, ca sa-si puna in aplicare „planul”, desi presedintia si guvernarea sunt administratii diferite, cu raporturi interinstitutionale clar si ferm constitutionalizate. Ideea prezidentiala (de ce o exprima presedintele?) ca ar exista posibilitatea unei noi majoritati parlamentare, care sa schimbe guvernul prin motiune de cenzura, nu este decat o glazura de politizare. Este greu de inteles de ce situatiile de coabitare devin, dintr-o data, un mar al discordiei numai pentru dreapta, care cere fie pacte, fie motiuni de cenzura. Discutabila mi se pare si politizarea, poate involuntara, dar presedintele nu trebuie sa se lase prins in clinciurile jurnalistilor, pe care o da demisiei premierului, ceruta de PNL, in dosarul cumnatului: daca verificarea pe caz a DNA se „prelungeste”, atunci „se va pune” problema demisiei. Adica durata scandalului conteaza?

Cand vine vorba de clasa politica, presedintele Iohannis o politizeaza mai abitir ca Basescu, cu falsa motivatie de a o „credibiliza”, ca si in cazul Parlamentului. Iata ce ne spune presedintele de dreapta despre scopul si mijloacele de reinnoire a clasei politice, oferindu-ne o noua tinta falsa: „Dupa ce se termina (revolutia procurorilor si a DNA, n.a.), vom avea mai putini politicieni cunoscuti si e loc pentru innoirea clasei politice. Multi dintre cei pe care i-am vazut ani de zile la TV vor fi in alta parte si se va face loc pentru altii mai credibili. E o faza foarte urita, dar fara ea nu putem credibiliza clasa politica.”

Chiar daca mai discret, ceea ce l-a facut pe Traian Basescu sa-i reproseze ca este „bland”, impresia mea este ca si presedintele Iohannis apeleaza, uneori, probabil cand este impins de la spate de catre partidul domniei sale, de acelasi soi de darwinism politic, de selectie si de conservare favoritista a politicienilor liberali, in jocurile de putere. Pentru a schimba raportul de forte si sansele de succes in lupta cu coruptia, aceasta metastaza capitalista, nu clasa politica si nu parlamentul sunt tintele primare, nu extinctia unei generatii politice si nu a da foc la miristea politica, ca la cea de paioase, sunt mijlocele. Tinta primordiala este sistemul, mijloacele primordiale, politice si electorale.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: