Politica inteligenta: Daca vrem sa o avem, sa o avem!

ZeV, spuneti ca “atunci cand nu putem influenta lucrurile si evenimentele, mestecam vorbe”. Ei bine, eu cred ca intotdeauna exista o cale de a le influenta, pe care nu intotdeauna o si gasim, dar nu fatalitatea ci capacitatea noastra este de vina. Sa ne gandim, bunaoara, la diplomatie, care se bazeaza pe forta cuvantului, este adevarat, daca este cel potrivit si bine folosit, cu argumente, adica. Oare de cate ori in istorie diplomatia a fost cea care a prevenit razboiul, l-a castigat sau i-a pus capat?

Daca acceptam ca ne-am nascut intr-un templu al cuvintelor, ca la inceput a fost cuvantul, ar trebui sa fim de acord ca acesta are sau poate avea consecinte. De ce credeti ca in doua saptamani am pierdut alegerile prezidentiale din noiembrie? A avut vreun rol felul in care am folosit sau am contracarat cuvantul electoral?

Cred ca Einstein avea dreptate cand spunea ca imaginatia este superioara cunoasterii, cel putin in cazul imaginatiei prin cuvinte. Desigur, imaginatia nu poate fi rupta de cunoastere, exista o imaginatie prin figuri, prin imagini, prin vise etc,, dar daca vrem sa iesim din zona cuvintelor terne, inactive si sa intram in cea a cuvintelor care zidesc, cum predica parintele Galeriu, ar trebui sa ne imaginam acele cuvinte cu cea mai mare probabilitate de a produce consecinte.

In fond, propaganda, de care am mai vorbit, pe care o impart in concordanta, in acord cu realitatea, si discordanta, plasmuitoare de neadevaruri, cam tot in aceasta directie bate, a cuvintelor care produc consecinte. Asadar, sa folosim cuvantul, care poate avea o forta uriasa de transformare. Batranul si hulitul Marx, cand aserta, in teza a 11-a despre Feuerbach, sper ca-mi amintesc bine, ca important este nu de a interpreta lumea, ci de a o transforma, nu a facut decat sa foloseasca niste cuvinte, dar ce cuvinte, cu o energie de-a dreptul vulcanica….

Noi de ce am fi mai prejos? Lev Tolstoi spunea: „Daca vrei sa fii fericit, fii!”. Parafrazandu-l, daca vrem sa fim inteligenti, politic, sa fim! Nu inseamna o absolutizare a cuvantului in raport cu fapta, cuvantul merge pana acolo pana unde nu este contrazis de fapta. Argumentul christic este argumentul faptei: Pomul se cunoaste dupa roade si omul dupa fapte.