Cand coiotii ataca tinte mari: Crima geopolitica si revolutia colorata. O posibila morala: Opozantule radical, atentie la ce-ti profetesti, serviciile secrete te-ar putea ajuta sa ti se intample!

Raspandirea zvonului ca politicianul de opozitie Boris Nemtov ar fi fost omorat de catre Kremlin nu are de partea sa niciun argument credibil. Majoritatea rusilor sustin activ politica administratiei Putin, in pofida deprecierii rublei si a sanctiunilor internationale impuse pe fondul crizei din Ucraina. Opozitia a reprezentat, de departe, cel putin pana la moartea lui Nemtov, o minoritate necompetitiva. Pe de alta parte, intelighentia rusa a concedat, dupa 1991, ca pentru echilibrul si inaintarea societatii este nevoie de putere si de opozitie, ca de ramele care trag, de o parte si de alta, la aceeasi barca. Conjugarea in divizare este lectia de la sfarsitul secolului 20, care fereste societatea de totalitarism, dar si de riscurile care fac ca o barca sa se invarteasca sau sa se rastoarne.

Occidentul pare sa subestimeze clasa politica rusa, care in jocul politic democratic si-a impartit cele doua roluri electorale cu un puternic sentiment al comunitatii maicii Rusii. Nu intelege sau nu vrea sa inteleaga ca nu-i poate modela un alt chip, strain, asa cum, probabil, i l-ar dori, pentru facilitarea expansiunii ideologiei vestice. Europenii si atlantistii s-au lovit, in marsul lor spre Est, de o incasabila cultura politica a identitatii ruse, in care autoritatea democratica, conservatorismul traditional si ortodoxismul nealterat s-au manifestat ca niste franghii gordiene, cu care rusii s-au legat de imensitatea lor habituala, ca de o eternitate de destin.

Cu toate urzelile, specifice celor mai puternice si profesioniste servicii de informatii, de a crea un context acuzator de asasinat politic intern, mintile politice lucide si opinia publica nu s-au lasat inselate. Ca si doborarea avionului malaezian deasupra Ucrainei, vara trecuta, uciderea lui Boris Nemtov a fost o crima geopolitica. Intrebarea “cine ar fi avut de profitat?” conduce fara dubiu la scoaterea de pe lista suspectilor a lui Putin si a Rusiei. O sustinere contrara ar fi la fel de fabulatorie ca cea a impuscarii voluntare in picior. Ultimul presedinte sovietic, Mihail Gorbaciov, a diagnosticat corect, cand a afirmat ca asasinatul ii afecteaza pe toti, ca tentativa de a destabiliza Rusia. Ca om care l-a cunoscut foarte bine pe Nemtov, Gorbaciov a fost foarte afectat de moartea acestuia, “minutios planificata”, potrivit anchetatorilor rusi. “Sigur că Boris avea trăsăturile sale particulare, dar era un om al adevărului”, a apreciat fostul lider sovietic.

Fizionomic si psihologic Boris Nemtov nu arata si nu se comporta ca un om devorat de patima puterii sau a lacomiei. Charisma si backroundul politic l-au adus in varful opozitiei, ca pe ceva firesc. Simtea ca acolo ii era locul, nu pentru sine sau pentru grupuri de interese, cu atat mai putin alogene, ci pentru Rusia, care trebuia sa se sprijine pe putere si pe opozitie ca pe doua picioare la fel de puternice. A crezut cu sfintenie ca o opozitie nationala este o alternativa nationala . Cei care au incercat sa angreneze opozitia rusa intr-un scenariu geopolitic antirusesc au dovedit ca nu au inteles nimic din sufletul rus, a carui armatura este patriotismul. Boris Nemtov a fost antiputinist, dar nicio clipa antirusist. Era extrem de vocal impotriva presedintelui Putin, dar nimic neobisnuit din ceea ce se intampla in democratiile occidentale. Si Obama si Hollande, de exemplu, sunt tinte ale criticilor virulente ale politicienilor din opozitie, si unul si altul au “opozanti”, dar in niciun caz nu sunt sau nu se lasa animati in politici structurale antiamericane sau antifranceze.

Nimeni nu a vazut, in sau despre SUA, un antiobamist sau un opozant republican cu zorzoane geopolitice, confectionate din condamnari de imixtiuni sau lovituri militare americane in lumea araba, asa cum teorii ale conspiratiei le-au confectionat din implicarea Rusiei in conflictul din Ucraina si au eroizat antiputinismul fostului lider al opozitiei ruse. Au atras atentia, in aceasta marja, doua categorii de comentarii la declaratia ambasadorului SUA la Moscova, John Tefft, care a prezentat “profunde condoleante din partea presedintelui si poporului american pentru moartea acestui mare patriot.” Unele, in replica, daca antiobamismul poate fi asimilat cu un act de patriotism american, altele, la fel de iritate, de ce condoleantele nu au fost transmise si presedintelui rus.

Cineva vinovat de uneltiri antirusesti sau cu un presentiment al vinovatiei pentru mitingul de opozitie de a doua zi (care, trebuie spus, nu ar fi fost autorizat daca ar fi fost evaluat ca un pericol pentru statul de drept), nu se plimba linistit noaptea cu o femeie, pe un pod de piatra, din apropierea Kremlinului. Sentimentul de siguranta nu putea veni decat din partea unei constiinte patriotice curate, care excludea motive, personale sau institutionale, de a fi urmarit de catre serviciile de securitate nationala.

Totusi, Boris Nemtov a facut doua greseli, care l-au expus la lovituri de unde nu s-ar fi asteptat. Daca agenti de influenta sau de informatii straini ar fi vrut sa-i foloseasca increderea sau influenta intr-un puzzle de destabilizare a Rusiei, nu ar fi gasit un cadru mai nimerit decat cel pe care, involuntar, l-a creat singur. Declaratia, sugerata sau nu, ca se asteapta sa fie ucis pentru ca este opozantul lui Vladimir Putin s-a vrut, cel mai probabil, unul dintre acele excese politicianiste de suprapozitionare, pe care le auzim de multe ori si in multe locuri, unde doar cuvintele sunt arme, care mai forteaza, uneori, libertatea de exprimare. Asa ceva nu se face insa in conditii geopolitice de conflict deschis, in care armele sunt chiar arme, care te pot disputa sau absorbi in jocul lor. Boris Nemtov a exteriorizat si o anumita naivitate, a omului de buna credinta, necunoscand sau ignorand ca o geopolitica cu o vectorizare estica atat de explicita nu face deosebire de sentimente sau de scrupule fata de opozitie si putere.

Desi a fost prim-vicepremier in vremea presedintelui Boris Elțân, Nemtov nu s-a imbogatit pe seama functiei politice, ceea ce i-a creat un incontestabil ascendent moral. Ca unul care a trait, politic, perioada reformelor economice din Rusia, este foarte probabil sa fi avut cunostinta de multe privatizari strategice frauduloase, care au dus la aparitia peste noapte a marilor oligarhi, care au smuls adevarate halci din economia rusa. Nu se stie cat de incomod ar fi putut deveni Boris Nemtov pentru oligarhi, pozitia de sef al opozitiei l-ar fi putut duce, mai devreme sau mai tarziu, intr-una din cele doua pozitii executive ale puterii. Aici este un filon de cercetare care ar putea scoate la iveala unul dintre motivele care au dus la asasinarea sa.  Este opinia mea, bazata pe faptul ca Boris Nemtov nu a luat apararea oligarhilor, in conflictele acestora cu Putin, nici macar a oligarhului Boris Abramovich Berezovsky, care nu avea concurenta in randurile opozantilor puterii de la Kremlin.

Interesanta este si o ciudata coincidenta intre previziunile Stratfor, chiar daca fanteziste, si cele ale fostului oligarh si opozant rus Mihail Hodorkovsky, privind “destramarea” sau “pieirea” Rusiei. Intr-acolo bate si vanturarea ideii ca protestele se vor multiplica, poate aceasta a fost si miza asasinatului, pe care Putin il numea o rusine pentru Rusia. La fel de bine ar putea fi numit si o ranire a Rusiei, care nu alege intre putere si opozitie. Temerea Rusiei de o “revolutie colorata”, ca lovitura de stat instrumentata din strainatate, nu pare a fi chiar gratuita.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: