Critica unei utopii: Globalizarea prin defrontierizare, unipolarism deghizat

10/03/2015

De la frontierizarea biblica a neamurilor, frontierele au devenit un insotitor permanent si necesar al identitatilor si comunitatilor politice ale acestora. Exista o multime a frontierelor, habituale, deschise, de securitate etc. Pe 9 martie, la Fundatia Europeana Titulescu a avut loc o dezbatere cu tema “Paradoxul frontierei într-o lume globalizată”.

Nu as pune frontierele in raporturi contradictorii cu globalizarea. Daca as proceda astfel, as deveni, fara sa vreau si fara sa stiu, un vector al globalismului, in expresia sa politica. Ar insemna sa girez o politica a centrului si a periferiei, a metropolei si a coloniei, a big brotherului postbelic sau a altor masti ale aceleiasi fete, responsabile de marile asimetrii economice si sociale. Sunt prea multe si prea evidente argumentele istorice de respingere, pentru a mai fi nevoie sa le reiau.

Globalistii sunt aceiasi dintotdeauna, fie ca le-am spus mondialisti sau altcumva. Conceptul lor politic se invarte, invariabil, in jurul unei organizari sau integrari politice pe verticala, la scara intregii lumi, cu un guvern mondial sau o ordine unipolara, cum s-a intamplat dupa 1989-1991. Sau cum se incearca, si acum, sa se inghesuie diversitatea nationala, etnica, culturala religioasa etc., care inseamna tot atatea interese politice diferite, intr-un pat procustian unic sau, intr-un limbaj actual, intr-o logica singularista, de tip “politically correct”, inapoia caruia se afla, de fapt, interese unilaterale.

Globalistii pleaca de la un adevar tehnologic, de la noile tehnologii comunicationale care nu mai cunosc frontiere, care au “invins” S si T, facand posibila comunicarea in timp aproape real. Este jumatatea de adevar, care a aprins luminite licuricesti, ale unei posibile administrari a lumii precum un “sat global”, cum spunea McLuhan. Jumatatea de minciuna, care se trece sub tacere, este ca un astfel de progres ar fi unilateral, nicidecum multilateral. Tocmai constientizand limitele globalismului politic, lumea a inceput, in ultima vreme, sa se organizeze multipolar.

Nu as absolutiza nici globalizarea economica, deja regionalizarea o contrabalanseaza cu succese crescande. Prin urmare, globalizarea si frontierizarea sunt lucruri diferite si opuse, ca proceste si tendinte, paradoxal cu adevarat ar fi daca prima ar cere desfiintarea celei de-a doua, dezechilibrul ar fi inevitabil si fatal. Frontiera de securitate ne apara, sa nu omitem ca tocmai frontierele moi au facut din terorism un fenomen global.

Reclame