Romania in secolul 21: Despre noul fenomen al independentei si noua diplomatie a bunei vecinatati (actualizat: despre patriotismul politic sau ce inseamna a fi patriot)

Titus Filipas, nu exista nici cel mai mic motiv pentru a crede ca Hélène Carrère d’Encausse si-a scris cartea „URSS a murit, trăiască Rusia!” cu fata la trecut si cu gandurile imbibate de perimata ideologie Montesquieu-Voltaire. Ecartul de timp si de schimbare este enorm!

Exista in schimb toate motivele sa credem ca autoarea a privit cu luare aminte si fara prejudecati la eforturile dramatice si fara precedent de reformare, axate pe modernizare si democratizare, care nu ar trebui descurajate, ci sustinute, pentru ca esecul ne-ar atinge pe toti. Aceasta este sau ar trebui sa fie o mentalitate, sa nu spun de academician, pentru a trece de efectele de prestigiu, ci una de secol 21, in niciun caz de secol 18, in care a fulgurat ideologia Montesquieu-Voltaire.

Accentele de simpatie pe care le-ati decelat sunt, cred, cele care inevitabil te cuprind cand privesti la o fapta buna sau de autodepasire.

Pe de alta parte, nu-mi dau seama de ce il cititi pe Nicolai Karamzin intr-o cheie ezoterica sau ii atribuiti lucruri pe care nicaieri nu le-a scris. Unde ati citit ca ar fi spus ca romanii ar trebui ucisi ca pieile rosii?! Evident, v-am retinut recunoasterile ca sunt perceptii si subintelegeri, dar, d-le draga, nu schilodim realitatea, o relatie bilaterala sau de vecinatate cu asa ceva, cu stafiile trecutului. Probabil ca va este cunoascuta doctrina diplomatiei bunei vecinatati, eu nu cred ca sentimentele negre sau cenusii sprijina un asemenea progres diplomatic si politic.

Mai cred ca privim, fara sa si vedem intotdeauna, la un fenomen nou in relatiile internationale, cel de aparare, determinata si exemplara, a independentei, pe care va trebui de urgenta sa ni-l insusim si sa-l promovam.

Actualizare. Titus Filipas, nu cunosc si nu sustin nicio alta politica in afara celei pro-Romania. O politica de dusmanie, de instigare si de adversitate fata de vecini nu este in interesul Romaniei. Nicio tara si nicun popor nu-si alege vecinii, sunt un dat pentru totdeauna, iar cand ai nevoie de ajutor vecinii sunt intotdeauna cei mai aproape. De aceea interesul, cred ca general, este ca vecinii sa traiasca in pace si in buna intelegere.

Cea mai mare eroare politica ar fi sa modelam atitudinea prezentului sau viitorului fata de un vecin sau altul pentru fapte din trecut. Tatal meu a fost trei ani prizonier la rusi. A cazut prizonier in batalia de la cotul Donului, si-mi amintesc ca, intr-un limbaj pitoresc de taran cu patru clase primare, il ocara pe Hitler pentru ca ne-a obligat sa trecem dincolo de Nistru, intr-un razboi care nu mai era al romanilor. Ar fi o imensa stupiditate sa nutresc un resentiment personal pentru o istorie foarte incalcita sau pentru niste vini impartite, aruncate de o parte sau de alta.

Dar si mai sinistru mi se pare a proiecta niste stari umorale personale, de antipatie sau de resentiment, vizand un vecin sau altul, asupra noilor generatii sau asupra unui popor intreg. A fi patriot, pentru ca ne-am tot straduit in ultimul timp sa intelegem si sa ne asumam aceasta identitate, nu inseamna a atrage raul sau adversitatea asupra tarii tale, ci binele si prietenia. Consider discutia inchisa, nu este cazul si topicul de a intra in zone care nu mai tin de substanta ideii sau de civilitate.

https://nastase.wordpress.com/2015/03/21/dupa-reuniunea-consiliului-national/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: