Doctrine politice foarte interesante (v. linkul de la sfarsit), un transcript ar fi fost extrem de util (dar deja cred ca s-ar fi intrat in zona financiara, anuntata, din cate imi amintesc). Unele imi sunt cunoscute in extenso, despre altele nu pot decat sa presupun, cum ar fi doctrina preemptive war (plecand de la dreptul de preemptiune, cu care cred ca s-ar putea face o analogie), dar de doctrina Sinatra nu cred sa fi auzit (daca nu are cumva si un nume alternativ). O prima constatare ar fi ca majoritatea covarsitoare a doctrinelor este de sorginte americana, rusii fiind foarte saraci la acest capitol. De origine rusa, doua sunt foarte cunoscute, doctrina suveranitatii limitate si doctrina casei comune europene – ultima, eu asa o vad, ca o doctrina, care cred ca ar trebui sa-si gaseasca un loc in programele de invatamant de profil. Daca ma gandesc bine, cred ca si doctrina glasnost & presetroika ar trebui sa se bucure de aceeasi atentie, cu siguranta vor mai fi dintre cei care sa aiba nevoie de asa ceva, in viitor, dar si pentru ca ilustreaza foarte bine cum o doctrina de politica interna determina reconstructia doctrinara a politicii externe (asta, a propos de unitatea dintre politica interna si politica externa, de care neoliberalismul fuge ca dracul de tamaie, de teama unei posibile analogii dintre coercitiunea externa si ceea ce se intampla in politica interna, deh!, obrazul subtire cu perceptia de democratie se tine!).
Revenind la prima constatare, probabil ca aceasta explica si decalajul doctrinar americano-sovietic (rus) privind vectorii de politica externa si, sper sa nu gresesc, rezultatul prin care s-a incheiat razboiul rece (desi sovieticii au spus, referindu-se la momentul 1989, ca nu l-a castigat nimeni). O a doua observatie ar fi inevitabila (si extraordinara, as spune, in unele cazuri) influentare reciproca a adversarilor geopolitici si geostrategici, ceea ce din punct de vedere pragmatic indeamna la multe prudenta cand inventezi chiar si o „arma” doctrinara, pentru ca nu stii cand ti se poate intoarce impotriva. Am in vedere, fara indoiala, doctrina Truman, a indiguirii, si incredibila rasturnare de folosire (probabil acest lucru explica si de ce, in mod evident, ati privilegiat-o). Insa, daca e sa fim corecti pana la capat, doctrina indiguirii ii apartine lui Winston Churchill, cand, in 1946, cu un an inaintea oficializarii de catre Harry Truman (1947), „leul” britanic a dat tonul, tunand si fulgerand impotriva comunismului (de fapt, a sovietismului), in celebrul discurs de la Fulton.
Punctual, as mai comunica, cu gandul la noua scoala geopolitica si la noua clasa de geopoliticieni, alte cateva observatii. (1) Doctrinele politice/geopolitice sunt pro sau (mai frecvent) anti ceva nu cineva, de aici, absurditatea obsesiilor de etnicizari sine die (antiamericanism, antirusism etc.), cu alte cuvinte, nu purtatorul doctrinei, ci doctrina trebuie avuta in vedere. Importanta sublinierii unei astfel de idei rezida, sper, in potentialul de modelare a comportamentului international. (2) Cu tot deliciul teoretizarilor si al personalizarilor doctrinare, care se aseamana, pe undeva, pentru a glumi putin, cu latinizarile medicale, si fara a nega necesitatea clasificarilor si esentializarilor, as mai dezambiguiza putin doctrina containmentului, care, in opinia mea, se extinde la o clasa de limitari, ale comunismului, suveranitatii, razboiului rece etc. Paternitatea doctrinei indiguirii razboiului rece cred ca poate fi lejer atribuita presedintelui rus Vladimir Putin. (3) Doctrina brejnevista a suveranitatii limitate se practica, azi, pe scara larga, in spatiul euroatlantic (v. SUA, UE, SUE), cu aceleasi idiosincrazii si respingeri din partea obiectilor (inca un argument privind dinamicile influentarilor reciproce). (4) In ciuda intransigentei occidentale, sanctiunile economice, de pretinsa „marire a costurilor” pentru adversari, se prefigureaza ca o doctrina bumerang. Efectele ingradirii globalizarii si economiei de piata se vor intoarce, in cele din urma, de unde au plecat. Din perspectiva circulatiei capitalului, care este sufletul capitalismului, o limitare sau o inchidere este un nonsens, dar si pentru ca o societate inchisa va atrage pentru sine, dupa cum s-a vazut, cele mai mari costuri.
https://nastase.wordpress.com/2015/03/31/despre-doctrina-truman-si-alte-doctrine/
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 