Ceea ce a atras atentia din declaratia lui Stelian Tanase, de azi, sunt certitudinea ca in TVR sunt agenti secreti si pretentia de a fi sunat de catre seful SRI, Eduard Helvig. La prima vedere, cele doua idei sunt destul de puternice pentru a-l aduce pe seful TVR in centrul atentiei publice. La o analiza regresiva, observam insa ca ceea ce este asertat ca o convingere este, de fapt, o speculatie. Mai précis, specularea unui raspuns gri al lui George Maior, dintr-un interviu de la B1 TV, din ianuarie, la intrebarea cum sta SRI cu ofiterii acoperiti din presa. “Cum stau toate statele democratice europene”, a punctat fostul director al institutiei.
Afirmatia despre existenta unor agenti secreti in televiziunea publica ar putea avea miez intr-un singur caz, daca Stelian Tanase ar avea propriul serviciu de informatii. In acest caz, si pretentia de a se bate institutional pe burta cu Eduard Helvig, ca de la sef de serviciu de informatii la sef de serviciu de informatii, nu ar fi aiuritoare. Mi-e teama insa ca politologul Tanase, plictisit de un exercitiu mediocru si macinat de frustrari, are ganduri de marire politica, iar autoexpunerea publica, prin speculatiile cu spionii, i se pare cea mai potrivita cale. Probabil, o asemenea stratagema l-ar putea scuti si de criticile de a nu fi raspuns asteptarilor pentru care a fost adus in fruntea TVR.
Hilara si sugestiva, intrucatva, prin contradictii si tanjirea dupa atentia politica, este si o alta remarca a lui Stelian Tanase: “E greu de spus (scuze!, cacofonia care urmeaza nu-mi apartine, n.r.) daca Klaus Iohannis va acorda sprijin TVR. Factorul politic ne ignora.” Cum un presedinte de tara nu sta pe o gramada de bani din care sa imparta la unii sau la altii, “sprijinul” de la Iohannis nu ar putea fi decat politic. Pai, intreb ca un nespecialist si un nepolitolog, nu cumva “ignorarea” de catre politica este cea mai fericita situatie de care se poate bucura o televiziune publica?!…