Un gand politic (sper ca luminat): Dreptatea pana la capat nu trebuie sa insemne legea talionului, ci iesirea de pe drumul gresit si reparatii pana la capat

07/04/2015

I-a venit lui Traian Basescu mintea la cap si s-a lepadat de Satana? S-a iluminat, precum Saul din Tars, pe drumul Damascului? S-a transfigurat intr-un apostol al credintei politice adevarate, in independenta justitiei? Si-a asumat responsabilitatea de a denunta excesele procurorilor cu arestarile preventive si ale judecatorilor cu condamnarile nedrepte?

Marturisesc ca am urmarit cu surprindere cainta lui Basescu, de luni seara, de la B1 TV. Dar si cu un amestec nedeslusit de sentimente, fata de cel care a facut din regimul sau unul de prigonire si de persecutare a adversarilor politici. Acum, cand scriu, recunosc in acele sentimente si indignare civica, si compasiune omeneasca, si iertare crestineasca. Probabil ca va mai fi nevoie de ceva timp pana la sedimentare si claritate. Cred ca despre penitenta este vorba, in aceste zile de comemoratie a Patimilor, prin care fostul presedinte abjura doctrina “revolutiei procurorilor”, de represiune politica, salbaticia justitiarista a atarnarii la cingatoare a scalpurilor comandate politic.

Am retinut si declaratia premierului in exercitiu, Victor Ponta, ca Basescu trebuie sa plateasca politic si penal pentru toate relele pe care le-a facut. Nu le voi comenta, nici pe una, nici pe cealalta, ci voi exprima doar un semnal, pentru a nu cadea in pacatul celeilalte extreme. Ce inseamna a face dreptate pana la capat? A scoate ochi pentru ochi si dinte pentru dinte? Categoric, NU, ar fi o imensa eroare. Legea talionului, pentru ca despre asa ceva ar fi vorba, pentru cei care inca nu si-au dat seama, nu face decat sa conserve si sa perpetueze cauzele si consecintele politicilor de ura, de vendeta si de razbunare. In veac am avea, daca i-am da curs, o Romanie fracturata de resentimente.

Fireste, intotdeauna vor fi mai multe Romanii, o consecinta a pluralismului, dar a avea doua Romanii resentimentare ar fi anormal, ar fi raul cel mai mare, chiar la modul absolut, cred. Pe de alta parte, Basescu a fost destul de prudent, nu s-a transformat si in mijloc al scopurilor sale politice. Va fi destul de greu de agatat sau de prins intr-un “insectar” penal. Poate a-l folosi la demolarea propriului sistem ar fi un castig mai mare decat de a-l pedepsi pentru fapte care nu le-a savarsit personal. Iesirea de pe drumul gresit si ducerea reparatiilor pana la capat ar fi arhisuficiente pentru obiectivul politic al dreptatii pana la capat. Si, poate, de ce nu, o declaratie de condamnare (a regimului), in paralel cu o declaratie de onestitate (a competitiei politice). Fapte bune!


%d blogeri au apreciat: