Vedeta incontestabila a summitului Americilor, din Panama, a fost Cuba. Summitul de doua zile, de vineri si sambata, a inregistrat pentru prima data prezenta Cubei. Strangerile de maini si discursurile presedintilor american si cubanez, Barack Obama si Raul Castro, au prefatat toate relatarile despre evenimentul din Ciudad de Panama.
Prima intrevedere, dupa 1956, intre liderii SUA si Cubei si anuntarea comuna a inceperii normalizarii relatiilor diplomatice dintre cele doua state, rupte in 1961, a depasit semnificatia bilaterala, in favoarea uneia regionale. Cei 35 de sefi de state si de guvern din regiune, care s-au reunit pentru prima data la aceeasi masa intr-un format atat de numeros, nu si-au ascuns sperantele ca SUA au pus capat politicii lor de ingerinta in afacerile interne ale statelor latino-americane.
Barack Obama a calificat dezghetarea relatiilor dintre SUA si Cuba drept un “punct de cotitura” in spatiul latino-american, admitand ca politica Washingtonului de aparare a drepturilor omului in zona nu a fost cea mai inspirata. Raspunzand direct acuzatiilor presedintelui ecuadorian, Rafael Correa, potrivit carora SUA “continua interventiile ilegale” in America Latina, presedintele american a dat asigurari ca vremea interventiilor SUA in aceasta regiune a trecut.
Unei analize avizate si atenta la nuante, nu a avut cum sa-i fi scapat spiritul de Independenta, sub care s-a desfasurat summitul interamerican. Probabil ca doar semnul literei I a lipsit, al indexului indreptat in sus, pentru a transmite semnalul politic de Independenta, tot asa cum, in limbajul gesturilor politice, V-ul degetelor il transmite pe cel de Victorie. Solidaritatea cu independenta cubaneza si cu cea venezueleana, cele doua simboluri de varf ale independentei in regiune, a dat un alt semnal puternic, dupa cele din lumile slava si araba, de ordine mondiala a independentei in interdependenta.
Simbolistica si retorica detensionarii s-au consumat, intrebarea preocupanta este cat dintre acestea vor deveni si fapte. Deocamdata, observatorii au remarcat o intarziere a SUA de scoatere a Cubei de pe lista statelor teroriste si de ridicare a embargoului, comparativ cu anuntul din decembrie, dar si recentul decret privind Venezuela, cu sanctiuni si calificarea aceastei tari ca o “amenintare” pentru securitatea interna americana. Raspunsul excesiv al SUA la diferentele care o separa de Venezuela a iritat statele latino-americane, care nu au ratat oportunitatea oferita de summit de a-i critica politica de ingerinta in treburile altora.
A avut, oare, vizita la Caracas a unui consilier al secretarului de stat american, de miercuri, un rol linistitor si de imagine, de pregatire a unei mai bune insertii politice pe terenul summitului, care urma sa se deschida peste doua zile? Bipartizanismul de politica externa american va functiona si prin asumarea de catre republicani, care domina ambele camere ale Congresului, a pozitiilor exprimate la summitul Americilor de catre liderul democrat de la Casa Alba? Va fi nevoie de ceva timp pentru edificare. Alte idei privind summitul pot fi aflate in articolele de la linkurile:
Comentariu Fragmentarium Politic :
1) – Natiunile democrate nu opun forta diferentei.
2) – Fara drepturile popoarelor, drepturile omului sunt goale.
3) – Drepturile omului sunt drepturile cetateanului. Drepturile cetateanului sunt drepturile constitutionale. Acolo unde nu sunt, ar trebui sa fie. Identitatea dintre om si cetatean nu trebuie scindata sau desfigurata.
4) – Guvernele nationale sunt singurele garante ale drepturilor omului si ale drepturilor popoarelor.
5) – Societatile civile trebuie sa lucreze pentru propriile popoare, nu impotriva lor. Societatea civila trebuie sa fie un agent national, nu un agent strain.
6) – Nu exista un drept de ingerinta, ci o aroganta de ingerinta.
7) – Cooperarea nu inseamna uniformizare si subordonare, ci diferenta si independenta. Avantajele din cooperare trebuie sa fie bilaterale si egale.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 