Razboiul de suprematie nedeclarat, pe care DNA si CCR l-au declansat impotriva Senatului, sub pretextul arestarilor anticoruptie preventive, a intrat in faza excesului de zel. Altfel spus, niciuna dintre parti nu se lasa, prin recursuri la blocari reciproce pe forma, de care se agata sub motivul indeplinirii atributiilor, dar care de fapt sunt niste exagerari inutile. Daca acest razboi va escalada, rezultatul va fi blocarea functionarii statului roman.
Deocamdata, Senatul a iesit din clinciul DNA, al amenintarii ca va fi acuzat de infractiune de obstructionare a justitiei, daca nu-i va trimite, pana in 22 aprilie, toate inscrisurile Camerei, din 2014 si 2015, pentru urmarirea penala, retinerea si arestarea preventiva a senatorilor in functie, inclusiv a lui Dan Sova. Azi, Biroul Permanent a cerut secretarului general al Senatului sa se conformeze, un demers inutil, de altfel, deoarece documentele solicitate sub forma scrisa, pe hartie, sunt publice, pe site.
Pentru un al doilea clinci, se anunta interesant raspunsul Senatului la cererea CCR de a adopta si comunica, prin Monitorul Oficial, o hotarare privind rezultatul votului de neincuviintare a arestarii lui Dan Sova. Seful Senatului, Calin Popescu Tariceanu, a diferentiat intre votul care s-a dat pe cererea DNA de arestare preventiva si votul care urmeaza sa se dea, azi, cu majoritate simpla, care sa ateste rezultatul votului pe cerere.
Pana la aflarea raspunsului, pe care nu vreau sa-l anticipez, aici, dar despre a carui inteligenta juridica nu am nicio indoiala, un fragment din raspunsul lui I.L Caragiale, intitulat “Exces de zel”, la o interventie neavenita a unui avocat:
“Despre aceasta (artificialitate a diferendumului) dar, cu tot excesul dv. de zel profesional să nu mai vorbim amîndoi. Dacă vreți însă cu orice preț să stați nu ca avocat, ci personal, de vorbă cu mine, ori în ce pricină dintre noi amîndoi, dacă gindiți că e vreuna, sunt gata să o fac oricînd cu mare plăcere — cu o condiție numai: precum eu spun cum mă cheamă pe de-ntregul, așa să spuneți și dv. Dacă – ce știu! — pe dv. v-o fi chemînd Bedros, iar nu Agop, și spuneți curat că sunteți Bedros, pentru ca schimbul nostru să nu fie vreodată lovit de nulitate. Dv. sunteți avocat, știți ce va să zică asta. N-aș vrea să mă pomenesc că m-apucă Bedros după ce am plătit lui Agop, și că sunt silit să intru în forme și cu Agop și cu Bedros: nu sunt amator de așa ceva; refuz categoric — mie nu-mi place ce vă place dv., stimate domnule Agop.” http://ro.wikisource.org/wiki/Exces_de_zel
Fragmentarium Politic 