O extensie geopolitica: Efectul de frontiera

21/04/2015

Nu impartasesc ideea de frontiera a unei comunitati de tari si popoare. O aud frecvent in discursul politic intern si extern de dupa integrarea Romaniei in NATO si UE, prin identificarea granitei de est a Romaniei cu frontiera estica a comunitatii euro-atlantice. Aduc in discutie aceasta sintagma pentru ca este destul de inselatoare, prin conotatiile geopolitice pe care le subsumeaza.

In primul rand, este limpede ca termenului de frontiera i s-a asociat un alt inteles decat cel de granita. Daca pana la sfarsitul Razboiului Rece termenii de granita si de frontiera se identificau, in vehicularile de dictionar si de limbaj politic, ca hotar sau limita teritoriala care desparte doua state, in ultimul timp asistam la o disociere a frontierei, utilizabile pentru delimitarea unei zone geopolitice. Prin extensia geopolitica a efectului de frontiera, cele doua organizatii occidentale afiseaza un pronuntat comportament teritorial (tipologia apartine etologiei). Marcarea teritoriului se face, printre altele, prin politici ale fricii si neincrederii, care deseneaza in mentalul colectiv linii de demarcatie intre amenintari, mai mult sau mai putin reale, si asigurari repetate de aparare, evocate de catre lideri politici si militari occidentali.

In al doilea rand, termenul de frontiera a comunitatii euroatlantice are, prin transcenderea celui de granita statal-nationala, o puternica incarcatura de desuveranizare. Ceea ce conteaza in aceasta acceptiune, folosita cu intransigenta, este topirea elementelor in compozit, a partilor in intreg sau, politic spus, a suveranitatilor intr-o organizatie sau uniune cu tendinte explicite de supranationalism si suprastatalitate. Nu intamplator, liderii aliantei nord-atlantice vorbesc de teritoriul NATO, iar cei de la Bruxelles de comunitatea UE, cu proiectii ideologice de realizare a unor State Unite ale Europei (SUE).

In al treilea rand, crizele care insotesc si sustin transgresarea occidentala a granitelor spre orient fac loc unor structuri violente de frontiere (Ken Jowitt, 1995), care prefigureaza un al doilea razboi rece. Reintoarcerea unilaterala la vechea politica de lagar sau de bloc, de aceasta data cu o schimbare notabila de locuri intre occident si orient, folosirea de mijloace condamnabile pentru atingereaa unor scopuri politice, despre care atragea atentia recent si Noam Chomsky (2015), pretentia de a-i organiza sau conduce pe altii, prin a le impune limitari geopolitice, cu cine sa aiba sau nu relatii, sunt alte argumente care resping frontiera conflictuala dintre comunitati de tari si popoare, in care, daca vom analiza cu atentie, vom recunoaste ideea belicoasa si neimpartasibila a asa-zisului conflict intre civilizatii. Deci, NU! frontierizarii spirituale, deliberalizarii in scopuri geopolitice a zonelor si regiunilor lumii!

https://nastase.wordpress.com/2015/04/21/prelegere-despre-frontiera-estica/

http://www.hotnews.ro/stiri-international-19955580-noam-chomsky-cea-mai-grava-campanie-terorista-din-lume-pana-acum-fost-orchestrata-washington-europa-prea-lasa-pentru-independenta.htm

http://www.contributors.ro/global-europa/noam-chomsky-ken-jowitt-%c8%99i-noua-dezordine-mondiala-o-reac%c8%9bie-rapida-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-sta/


Tradare si holocaust postdecembriste: Despre transformarea anticomunismului in antiromanism

21/04/2015

Blog Ideologic, revolutia a fost anticomunista, nu antisocialista. As spune, deci, ca inteligenta politica si civica nu a fost pacalita de catre regimul comunist, ci de catre cel postcomunist, capitalist, adica. Mai precis, de catre stanga care a fugit spre polul opus si s-a metamorfozat in dreapta, in diverse grade, inclusiv de radicalism de dreapta. Partea de esichier a stangii a ramas un loc aproape pustiu, s-a vazut in deposedarea dramatica a celei mai mari parti a populatiei de numeroase drepturi economice si sociale, aproape ca un atac pe fibra etnica, prin efectele de imputinare si de risipire (aproape 4 milioane de romani).

Politologi de mainstream, mai vechi sau mai noi, ne explicau, cu cinism ca era vorba de un proces „firesc” de acumulare primitiva a capitalului. Din momentul in care anticomunismul a fost transformat in antiromanism, se poate vorbi de o tradare nationala si de un holocaust social. In general, am oroare de „isme” (comunism, capitalism etc.), asa ca as saluta un Partid Social Roman.

Includerea denumirii regimului politic in denumirea statului a fost o greseala de proportii, in afara celei de a fi fost falsa, pentru ca a desfiintat orice spatiu de manevra sau orice posibilitate de flexibilitate, ori capitalul de flexibilitate este cel mai pretios capital politic, mai ales pe termen lung. Rigiditatea de sistem si de regim, dupa cum s-a vazut, s-a frant, la presiune social-politica. Insa ceea ce mi-a format o impresie proasta despre noua clasa politica a fost ca nu a identificat la timp ca anticomunismul a fost folosit pentru deraparea spre antiromanism, de unde si intarzierea si dificultatea de construire de instrumente ideologice si politice adecvate, de contracarare si de protectie a statului si a populatiei.

https://blogideologic.wordpress.com/2015/04/21/ideologia-revolutiei-de-la-timisoara/


%d blogeri au apreciat: