O extensie geopolitica: Efectul de frontiera

Nu impartasesc ideea de frontiera a unei comunitati de tari si popoare. O aud frecvent in discursul politic intern si extern de dupa integrarea Romaniei in NATO si UE, prin identificarea granitei de est a Romaniei cu frontiera estica a comunitatii euro-atlantice. Aduc in discutie aceasta sintagma pentru ca este destul de inselatoare, prin conotatiile geopolitice pe care le subsumeaza.

In primul rand, este limpede ca termenului de frontiera i s-a asociat un alt inteles decat cel de granita. Daca pana la sfarsitul Razboiului Rece termenii de granita si de frontiera se identificau, in vehicularile de dictionar si de limbaj politic, ca hotar sau limita teritoriala care desparte doua state, in ultimul timp asistam la o disociere a frontierei, utilizabile pentru delimitarea unei zone geopolitice. Prin extensia geopolitica a efectului de frontiera, cele doua organizatii occidentale afiseaza un pronuntat comportament teritorial (tipologia apartine etologiei). Marcarea teritoriului se face, printre altele, prin politici ale fricii si neincrederii, care deseneaza in mentalul colectiv linii de demarcatie intre amenintari, mai mult sau mai putin reale, si asigurari repetate de aparare, evocate de catre lideri politici si militari occidentali.

In al doilea rand, termenul de frontiera a comunitatii euroatlantice are, prin transcenderea celui de granita statal-nationala, o puternica incarcatura de desuveranizare. Ceea ce conteaza in aceasta acceptiune, folosita cu intransigenta, este topirea elementelor in compozit, a partilor in intreg sau, politic spus, a suveranitatilor intr-o organizatie sau uniune cu tendinte explicite de supranationalism si suprastatalitate. Nu intamplator, liderii aliantei nord-atlantice vorbesc de teritoriul NATO, iar cei de la Bruxelles de comunitatea UE, cu proiectii ideologice de realizare a unor State Unite ale Europei (SUE).

In al treilea rand, crizele care insotesc si sustin transgresarea occidentala a granitelor spre orient fac loc unor structuri violente de frontiere (Ken Jowitt, 1995), care prefigureaza un al doilea razboi rece. Reintoarcerea unilaterala la vechea politica de lagar sau de bloc, de aceasta data cu o schimbare notabila de locuri intre occident si orient, folosirea de mijloace condamnabile pentru atingereaa unor scopuri politice, despre care atragea atentia recent si Noam Chomsky (2015), pretentia de a-i organiza sau conduce pe altii, prin a le impune limitari geopolitice, cu cine sa aiba sau nu relatii, sunt alte argumente care resping frontiera conflictuala dintre comunitati de tari si popoare, in care, daca vom analiza cu atentie, vom recunoaste ideea belicoasa si neimpartasibila a asa-zisului conflict intre civilizatii. Deci, NU! frontierizarii spirituale, deliberalizarii in scopuri geopolitice a zonelor si regiunilor lumii!

https://nastase.wordpress.com/2015/04/21/prelegere-despre-frontiera-estica/

http://www.hotnews.ro/stiri-international-19955580-noam-chomsky-cea-mai-grava-campanie-terorista-din-lume-pana-acum-fost-orchestrata-washington-europa-prea-lasa-pentru-independenta.htm

http://www.contributors.ro/global-europa/noam-chomsky-ken-jowitt-%c8%99i-noua-dezordine-mondiala-o-reac%c8%9bie-rapida-de-vladimir-tismaneanu-si-marius-sta/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: