„Unde sunt juristii de altă dată?” Ei, da, iata o intrebare buna, care ne trimite la cel putin doua stari diferite, dar nu fara legatura, la nostalgie si la epigonism. Lucrul bun dupa care tanjim nu l-am stricat, oare, cu mainile noastre?! Nu cumva autoritarismul paternalist basescianist si conformismul puber al clasei politice ar trebui sa deschida o discutie despre iesirea din copilaria capitalismului?
Nu cred ca nu avem juristi la fel de buni ca altadata, cred ca, acum, asupra lor se exercita mai multe tipuri de presiuni, in primul rand cea politica, care le dilueaza constiinta de corp profesional. In opinia mea, acest corp ar trebui sa se manifeste asociativ si apolitic, ca un ONG, cu o autoritate profesionala si o impartialitate desavarsite, ceea ce ar situa-o in randurile societatii civile. Deocamdata, locul elitei juridice in societatea civila are doar o eticheta, de rezervat, asteptand sa fie ocupat. Societatea civila a juristilor ar trebui sa reuneasca profesori universitari si cercetatori emeriti, specialisti de reputatie internationala, membri in instantele internationale, autori de manuale si de studii, fosti magistrati, deci care nu mai sunt activi in domeniu, care s-au bucurat de un inalt prestigiu de breasla si social etc.
Dupa parerea mea, maturitatea capitalismului in domeniul profesiei juridice ar putea capata o confirmare doar dupa ce se vor opera distinctii si se vor pune limite intre profesia de jurist si cea de politician. Pe cei care la aceasta idee vor ridica din spranceana ii voi intreba: cum reusesc sa impace impartialitatea juristului cu partizanatul politicianului, atunci cand cele doua profesii se intalnesc in aceeasi persoana? Conflictul dintre impartialitate si partizanat este un dat ireconciliabil si trebuie luat ca atare, nu e nevoie sa punem o instanta sa le arbitreze sau modereze, ne-am minti pe noi insine. Ceea ce insa putem face este sa il evitam.
Fragmentarium Politic 