Se anunta un razboi juridic intre palate: Klaus Iohannis se pregateste sa-l dea in judecata pe Victor Ponta, pentru afirmatii calomniosae la adresa institutiei prezidentiale. Pentru justitie ar fi o provocare, poate o misiune imposibila

Incep sa cred ca pactul de coabitare a fost o cadere la pace intre doua personalitati la fel de puternice. Nu este nimic deosebit in acest fapt, adeseori in viata reala doua forte comparabile care prin ciocnire s-ar distruge reciproc sfarsesc prin a se alia. Pactul pare sa fi avut si o alta fateta, de ucenicie, prin care novicele, pe atunci, premierul Victor Ponta, a invatat tot ce se poate invata de la un maestru al contrafacerilor in politica, care fara indoiala a fost presedintele Basescu. Noile naravuri, care, in treacat spus, par sa-l fi facut sa nu ridice niciun deget pentru fostul profesor, persecutat politic, care a vazut in el un mic Titulescu, au devenit vizibile in relatiile cu noul presedinte, Klaus Iohannis.

Nimeni nu ar fi crezut ca dupa un presedinte-premier vom asista si la tentative veleitare de premier-presedinte. Cel putin asa arata ultimele actiuni de politica externa ale lui Victor Ponta, vizitele in tarile arabe, despre care presedintele a spus ca premierul le-a facut dupa capul lui. Este binecunoscut ca, prin Constitutie, politica externa este atributul functiei de presedinte al republicii. Ar putea fi vorba despre un mod al lui Ponta de a arata ca scaunul de la Cotroceni ar fi putut sa-i apartina, de un complex, poate, psihologia politica ar putea explica mai bine, mai ales ca jocul lui Ponta nu se opreste aici, fandarile sale repetate, ca de scrima, cautand cu insistenta fata adversarului, lovirea in efigie.

Joi dimineata, presedintele Johannis a declarat, vizibil afectat, ca afirmatiile premierului Ponta, pretinse a se baza pe informatii de la servicii, prin care lasa sa se inteleaga ca la nivelul administratiei prezidentiale ar avea loc un trafic de influenta privind exportul de lemn sunt false. Presedintele i-a cerut directorului SRI sa verifice informatiile, iar departamentului juridic al presedintiei sa le stabileasca incadrarea juridica, daca nu se confirma.

„Daca ele se confirma, sa se ia de urgenta masurile care se impun, iar dacă nu se confirma, atunci prim-ministrul va raspunde pentru aceste afirmaţii. Astfel de afirmatii, de insinuari de trafic de influenţa la nivelul presedintelui, nu pot fi clasificate ca simple afirmatii prin care vrea sa para interesant la televizor. Sunt mult mai grave şi trebuie tratate ca atare”, a afirmat presedintele. “Este foarte grava afirmația, (…) nu mai sunt în campanie, nu mai tolerez așa ceva”, a conchis Iohannis, decis sa mearga pana la capat.

Asadar, colaborarea institutionala dintre presedinte si premier nu a tinut nici macar o primavara. Relatia incepe sa ia o turnura conflictuala, care, daca va intra sub incidenta justitiei, inedita dar perfect democratica, ar putea avea un impact neprevazut si de proportii, care sa depaseasca cu mult raporturile dintre titularii celor doua ramuri ale puterii executive. Greu de intrevazut daca va cadea un cap, amandoua sau niciunul. In orice caz, serviciul de informatii si justitia vor fi puse in fata unui examen. Nu este exclus ca, in caz de blocaj sau in care nimeni nu ar avea de castigat ci doar de pierdut, sa se ajunga la un acord de refacere a cartilor si de reluare de la capat a jocului. In ultima instanta, important nu va fi cine este baiatul bun si cine este baiatul rau, ci ca puterile si institutiile statului sa functioneze. Poate ca, in postmodernitate, independenta si congruenta vor inlocui teoria prafuita a separatiei si a concurentei.