Serviciile de informatii: Controlul incrucisat

Exista o enorma ipocrizie la politicienii romani, care-si calibreaza atitudinea fata de institutiile statului dupa calendarul pozitiilor politice in care se afla. Cand ajung la putere, strica tot ce au facut predecesorii in materie de reforme institutionale, pentru a-si consolida (sau daca s-ar putea eterniza) propriile pozitii, personale si de partid, prin modelari corespunzatoare ale institutiilor statului. O data cu trecerea in opozitie, discursul politic li se metamorfozeaza cu 180 de grade, combat in opozitie ceea ce sustineau la putere, pentru a relaxa reguli institutionale care sa le favorizeze un comportament de evaziune. Din pacate, rezultatul acestui asa-zis „soft power” dambovitean, de conjunctura, este inlocuirea spiralei progresului cu o sinusoida, asemanatoare unui joc de suma nula. Marturisesc ca la inceput am fost placut surprins de o recodificare, i-am zis inteligenta, si chiar este, a definitiei unui serviciu de informatii, care-i apartine fostului sef al SRI, Liviu Maior, care suna cam asa: noi, adica serviciul pe care domnia sa l-a pastorit ani buni sub regimul Basescu, suntem o institutie care producem cunoastere, nu o institutie de forta, ca politia si armata. Bun, mi-am zis, aceasta noua definitie este o tentativa de evadare dintr-o acceptiune traditionala, a institutiilor de forta, din care, in toate culturile si regimurile politice, fac parte serviciile, politia, armata si justitia. Nu cred ca va si reusi, contactele cu celelalte institutii sunt intangibile si indestructibile, poate doar numai cu pretul unei amputari serioase de atributii, pe de alta parte, sa nu uitam de structurile de lupta antiterorista. Deci, chiar daca diferentele specifice functioneaza si sunt firesti, genul proxim ramane acelasi. Lucrurile au inceput sa se lege dupa ce l-am auzit, duminica, pe fostul presedinte Basescu, care s-a plans ca serviciile noastre de informatii au foarte multa putere, ca exista un fals control al comisiilor parlamentare si ca propunerea sa, inca din 2007, de demilitarizare, nu a primit niciodata avizul comisiilor parlamentare. Si, parca pentru ca nimeni sa nu mai inteleaga nimic, a incheiat in cea mai contradictorie nota posibila: pentru aceste servicii trebuie un control civil extrem de puternic. Asadar, se scoate din nou de la naftalina ideea de demilitarizare, cat si, din cate imi dau seama, cea de control unipersonal, aflarea acestor servicii in mainile unui singur om, presedintele, of course. Intre timp, si pe Contributors a aparut un articol care sustine cam aceleasi idei, SRI are o „putere excesiva”, politica nu e in stare sa o puna sub „control”, iar „demilitarizarea” e prezentata ca un panaceu. Haideti sa lamurim putin lucrurile, organizarea interna a unui serviciu de informatii nu este o chestiune care sa tina de controlul civil, care la acest nivel se rezolva prin numirea unui politician in fruntea serviciului, ci de eficacitate. Nu de putine ori auzim cum varful de eficacitate este pus in corelatie directa cu expresia „organizare militara”. In al doilea si in al treilea rand, tine de periculozitatea misiunilor si de specificul campului informational, din teatre de razboi si zone de conflict. In al patrulea rand, este vorba si despre o traditie puternica si de performanta, un brand recunoscut in lumea informatiilor din toate timpurile. De ce am vrea acum sa stricam un lucru bun, in cel mai nekotarbinskian sau neiohannisian sens? Al negarii tratatului despre lucrul bine facut sau al negarii Romaniei lucrului bine facut? De teama „politizarii”? Sa fim seriosi, este o tema falsa, niciun serviciu de informatii nu va putea sa ocoleasca domeniul politic (sau oricare alt domeniu) fara riscul de a-si stirbi reputatia. De altfel, un serviciu de informatii este in slujba poporului, nici macar a statului (v. precedentul decembrist), cu atat mai putin a unui om, lucratorii sai depun juramantul de loialitate fata de tara si popor. In selectia pentru acest domeniu patriotismul trece pe departe inaintea alegatiei de „credibilitate” politica, la care se face trimitere pentru controlul civil. Este nevoie de patriotism si de profesionalism. Atat. A te plange ca un serviciu de informatii este puternic este de un lichelism pur si simplu scandalos, mai ales in vremuri atat de tulburi, cand nu ne putem permite sa fim orbi si surzi fara riscuri grave de securitate. Vrem un control civil puternic, foarte bine, este necesar, cel incrucisat este infailibil, pe de o parte presedintele, pe probleme operative, pe de alta, parlamentul, pe buget, avizare, cereri de rapoarte si de dari de seama, motiune, in ultima instanta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: