Daca ar fi sa judecam guvernul Ponta dupa criteriile economic si social, ar fi cel mai bun de dupa 1989. Tanarul premier a parut sa confirme regula ca treaba unui guvern este sa gestioneze cat mai bine economia si nevoile populatiei. Uitandu-ma in urma si inainte, la ce au facut altii si la ceea ce face Victor Ponta colateral, subliniez colateral, incep sa ma indoiesc de validitatea absoluta a acestei judecati. Au fost guverne care au ridicat economic Romania, dar au provocat criza sociala, au fost altele care au provocat criza economica si, inevitabil, sociala, dar au salvat tara politic, asigurandu-i stabilitate. Pornind de aici, s-ar putea spune ca inaintea regulei bunei guvernari exista o alta regula, data de o dominanta a momentului sau a etapei, a fazarii, care se cere a fi identificata si gestionata cu maxima precautie, pentru ca, in final, aceasta da adevarata nota guvernului.
M-am asteptat ca, ieri, CExN al PSD sa dea o solutie principiala si fara echivoc cazului Liviu Dragnea, condamnat la un an de inchisoare cu suspendare in dosarul referndumului din 2012. N-a fost sa fie. Sau, mai precis, a fost pe jumatate, un fel de amestecare a lucrurilor, din care a rezultat mesajul ca inlaturarea lui Dragnea din functia de ministru a fost o chestiune care a tinut de controlul public asupra guvernului, dar ca din cea de partid este o alta problema, in care nu-si baga nasul nimeni altcineva. In fine, o sa vedem in toamna, la congres, daca partidul va da sau nu peste cap acest stereotip de feuda. Sau de gasca, pentru ca, desi functia de presedinte executiv i-a fost vacantata, Dragnea a fost mentinut in conducerea PSD, pentru a se ocupa, chipurile, de coordonarea infaptuirii ofertei politice a partidului pentru 2016-2020. Ramane de vazut, pana atunci poate moare magarul, poate pierde samarul, cum zice la catastiful cu vorbe populare.
Dar, va vine sa credeti ca acest miniforum de conducere a confirmat statutul de „persoana indispensabila”, pe care-l credeam abolit pentru totdeauna? Va vine sa sariti in sus de bucurie ca procurorul Ponta a devenit avocatul „partenerului” Dragnea, cand declara ca decizia justitiei a fost nedreapta? Este acceptabil ca in locul unei reactii de principiu si, pana la urma, de drept, de a elibera din toate functiile de conducere un condamnat penal, un sef de partid si de guvern sa se substituie justitiei si sa pronunte sentinte? Ca pot fi si erori sau nedreptati judiciare este cu totul o alta problema, pe care trebuie sa o rezolve institutii consacrate, urmand proceduri consacrate. Nu neg ca s-ar putea ca Dragnea sa nu fie vinovat, parca si Basescu a zis ceva, ca probele sunt in sectiile de votare, nu in condamnarea ex-presedintelui executiv al PSD, dar principiile sunt principii, nu trebuie sa aiba amprenta de politician sau culoare de partid.
Tare mi-e teama ca Victor Ponta va lasa o karma grea, apasatoare asupra PSD, mult timp dupa plecarea din functie. Chiar daca mentinerea Romaniei pe locul 47 din 61 in clasamentul celor mai competitive economii din lume (IMD, Elvetia) este meritul sau, dominanta prezentului pare sa fie alta, de natura politica, pentru care sunt deja indicii ca va surclasa criteriul economic. Crestere economica cu criza politica suna destul de neverosimil, dar Ponta se apropie vertiginos de fundul sacului guvernarii, nu mai are nici instrumente si nici credite politice si, ceea ce-i si mai rau, e ca daca motiunea PNL va trece, chiar daca nu are legatura cu activitatea guvernului, PSD va ramane cu un pasiv de imagine in diaspora si pe votul prin corespondenta care va putea sa reediteze in 2016 bula electorala din noiembrie 2014.
Nu mai spun ca premierul a inceput sa se poticneasca si in declaratii politice, ca cea potrivit careia Romania ar putea recunoaste Kosovo, dar si in economie, prin instrainarea exploatarii de resurse aurifere si cuprifere ale tarii, v. zacamintele de la Rovina, aflata la 20 Km de Rosia Montana, proiect in care, pentru prima data, statul nu are nicio implicare! E timpul ca Victor Ponta sa-si faca bagajele!
Post Scriptum: Solidaritatea dintre liderii gruparii Ponta din PSD, care s-au aflat in spatele incheierii pactului de coabitare cu presedintele Basescu, a inceput sa se consume la vedere. A doua zi dupa oficializarea demisiei presedintelui executiv Dragnea, s-a anuntat un val de demisii in randurile liderilor de filiale locale ale partidului, in semn de protest fata de destructurarea tandemului Ponta-Dragnea. Probabil ca tot raul va fi spre bine, daca Congresul se va sesiza si se va convoca in regim extraordinar, pentru a face decontarile de leadership si schimbarile de strategie, carora orice partid democratic le da curs in fata unor vadite semne de uzura. Leadershipul de coabitare s-a dovedit a fi fost unul de subordonare umilitoare, iar strategia mersului spre dreapta, o pierdere ingrijoratoare de identitate. Cine se aseamana nu numai ca se aduna, dar si sfarsesc la fel, ca PDL, adica, in 2012. Poate ca ar trebui sa privim cu mai multa atentie mai la stanga de PSD, spre PSRO.
Post Post Scriptum: Daca demisiile liderilor din PSD vor continua, cea mai desteapta miscare, de al doisprezecelea ceas, as spune chiar strategica daca i se va da o corespunzatoare vectorizare politica, ar fi ca Victor Ponta sa se inscrie in fenomenul demisionar.