O busola de navigatie politica: Scoala de geopolitica FET

16/05/2015

Pare un paradox, dar desi inainte de 1989 geopolitica nu a avut reputatia de care se bucura astazi, Romania a avut, neoficial, cel putin trei scoli de geopolitica, identificabile in tot atatea structuri de elita ale timpului: Asociatia de Drept International si Relatii Internationale (ADIRI), Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militară (CSCITM) si Institutul de Economie Mondiala (IEM).

Problema nucleelor de geopolitica ale acelor institutii a fost ca intrau in conflict cu rigida si vetusta ideologie oficiala. O alta ciudatenie a fost ca in acele scoli de gandire se discuta, cam la limita „subversiunii” dupa tiparele vremii, de ceea ce avea sa urmeze dupa comunism. Imi amintesc cum unul dintre marii mei profesori antidogmatici, parca-l vad si acum, a punctat enigmatic, la un moment dat, in timp ce invartea pe degete niste chei de la laboratorul de stiinte politice: „Si ziceti ca sistemul asta politic este UNICA alternativa?! Ramane de vazut”.

Azi, Fundatia Europeana Titulescu (FET), fondata si condusa de catre Adrian Nastase, are toate sansele sa devina o scoala publica de geopolitica. Apele politicii regionale si mondiale sunt tot atat de involburate ca in anii ’80, dar geopolitica ne poate fi o buna busola.

https://nastase.wordpress.com/2015/05/16/activitati-la-fundatie/


Anticrestinism sadea: Un graffiti cu simboluri subversive masonice il sfideaza pe Sfantul Gheorghe langa Biserica Sfantul Gheorghe-Nou

16/05/2015

Caricaturizarea Sfantului Gheorghe printr-un graffiti cu simboluri masonice, care a aparut pe calcanul unui bloc de langa Biserica Sfantu Gheorghe-Nou, este o dovada materiala ca naratiunile despre masonerie nu sunt  povesti. O organizatie care sustine ca este spirituala dar care te pune sa juri pe viata ta ca nu divulgi nimic din ceea ce vei afla despre ea si ca vei indeplini tot ceea ce iti va cere nu este deloc in regula. Viata ta apartine poporului tau, numai lui trebuie sa-i juri credinta, nu unor anonimi care-si zic „Illuminati“ si care te abuzeaza psihic si fizic.

Ideile si onomatologia grafittiului ies din demologia zonei. Sunt la fel de scandaloase cum ar fi desenarea unor scene canibale din preistorie in efigia unei tari civilizate contemporane. Obie Platon, Irlo şi Kero … Novus Ordis MuralisDe ce nu de-a dreptul Novus Ordo Seclorum, de pe bancnota de 1 $? Oare ar fi fost posibil ca o asemenea cabala sa apara sau sa fie acceptata in spatiul de proximitate al Zidului Plangerii sau pe cel al unui Templu Masonic? Fireste, intentionalitatea este manifesta, ca in orice plan pregatitor, dar in acest caz este iesita din codul de bunacuviinta, o iesire la fel de becisnica, cred, cum ar fi de pilda agatarea unei semilune pe Casa Alba.

De ce Romania nu are un ONG, un Centru de Monitorizare si Combatere a Anticrestinismului din Romania? Observa cineva ca un asemenea centru privind antisemitismul nu exista in Israel, pentru ca acolo este exclus sa apara manifestari de antisemistism, in schimb astfel de centre umplu lumea? Cand la tine acasa, o tara crestina, apar acte de anticrestinism, cum poti califica responsabilitatea societatii civile, a ong-urilor si a autoritatilor locale si centrale pentru apararea identitatii crestine si romanesti? Ce culoare au banii cu care sunt platite ong-urile din Romania?

http://www.contributors.ro/cultura/%e2%80%9esfantul-gheorghe%e2%80%9d-sau-despre-diferenta-dintre-demoni-personali-si-balauri-zugraviti/


Se anunta un razboi juridic intre palate: Klaus Iohannis se pregateste sa-l dea in judecata pe Victor Ponta, pentru afirmatii calomniosae la adresa institutiei prezidentiale. Pentru justitie ar fi o provocare, poate o misiune imposibila

14/05/2015

Incep sa cred ca pactul de coabitare a fost o cadere la pace intre doua personalitati la fel de puternice. Nu este nimic deosebit in acest fapt, adeseori in viata reala doua forte comparabile care prin ciocnire s-ar distruge reciproc sfarsesc prin a se alia. Pactul pare sa fi avut si o alta fateta, de ucenicie, prin care novicele, pe atunci, premierul Victor Ponta, a invatat tot ce se poate invata de la un maestru al contrafacerilor in politica, care fara indoiala a fost presedintele Basescu. Noile naravuri, care, in treacat spus, par sa-l fi facut sa nu ridice niciun deget pentru fostul profesor, persecutat politic, care a vazut in el un mic Titulescu, au devenit vizibile in relatiile cu noul presedinte, Klaus Iohannis.

Nimeni nu ar fi crezut ca dupa un presedinte-premier vom asista si la tentative veleitare de premier-presedinte. Cel putin asa arata ultimele actiuni de politica externa ale lui Victor Ponta, vizitele in tarile arabe, despre care presedintele a spus ca premierul le-a facut dupa capul lui. Este binecunoscut ca, prin Constitutie, politica externa este atributul functiei de presedinte al republicii. Ar putea fi vorba despre un mod al lui Ponta de a arata ca scaunul de la Cotroceni ar fi putut sa-i apartina, de un complex, poate, psihologia politica ar putea explica mai bine, mai ales ca jocul lui Ponta nu se opreste aici, fandarile sale repetate, ca de scrima, cautand cu insistenta fata adversarului, lovirea in efigie.

Joi dimineata, presedintele Johannis a declarat, vizibil afectat, ca afirmatiile premierului Ponta, pretinse a se baza pe informatii de la servicii, prin care lasa sa se inteleaga ca la nivelul administratiei prezidentiale ar avea loc un trafic de influenta privind exportul de lemn sunt false. Presedintele i-a cerut directorului SRI sa verifice informatiile, iar departamentului juridic al presedintiei sa le stabileasca incadrarea juridica, daca nu se confirma.

„Daca ele se confirma, sa se ia de urgenta masurile care se impun, iar dacă nu se confirma, atunci prim-ministrul va raspunde pentru aceste afirmaţii. Astfel de afirmatii, de insinuari de trafic de influenţa la nivelul presedintelui, nu pot fi clasificate ca simple afirmatii prin care vrea sa para interesant la televizor. Sunt mult mai grave şi trebuie tratate ca atare”, a afirmat presedintele. “Este foarte grava afirmația, (…) nu mai sunt în campanie, nu mai tolerez așa ceva”, a conchis Iohannis, decis sa mearga pana la capat.

Asadar, colaborarea institutionala dintre presedinte si premier nu a tinut nici macar o primavara. Relatia incepe sa ia o turnura conflictuala, care, daca va intra sub incidenta justitiei, inedita dar perfect democratica, ar putea avea un impact neprevazut si de proportii, care sa depaseasca cu mult raporturile dintre titularii celor doua ramuri ale puterii executive. Greu de intrevazut daca va cadea un cap, amandoua sau niciunul. In orice caz, serviciul de informatii si justitia vor fi puse in fata unui examen. Nu este exclus ca, in caz de blocaj sau in care nimeni nu ar avea de castigat ci doar de pierdut, sa se ajunga la un acord de refacere a cartilor si de reluare de la capat a jocului. In ultima instanta, important nu va fi cine este baiatul bun si cine este baiatul rau, ci ca puterile si institutiile statului sa functioneze. Poate ca, in postmodernitate, independenta si congruenta vor inlocui teoria prafuita a separatiei si a concurentei.


Neintelegerile dintre liberalii vechi si noi: „Vulnerabilitatea” Blaga ii apara spatele lui Basescu?

11/05/2015

Scandalul stenogramelor  PNL aparute in presa scoate la iveala o problema cu totul neasteptata. Nu informatia ca Teodor Atanasiu, vicepresedinte PNL, si-a asigurat vechii colegi liberali, la Bistrita, ca noul liberal Predoiu nu va fi pus niciodata premier de catre marele PNL este surprinzatoare. Frustrarile sau certurile postfuziune din relatiile dintre vechiul PNL si vechiul PDL nu sunt un lucru nou, zestrea cu care a venit fiecare a fost mereu un motiv de disputa pe functiile din noul partid si din proiectul liberal de guvernare.

Ca un adevarat trasnet a cazut scurgerea informatiei ca vechii liberali il considera pe Vasile Blaga, copresedinte PNL,  o „vulnerabilitate” in realizarea unei majoritati parlamentare, care sa duca PNL la guvernare. Atanasiu a dezvaluit ca pana in prezent a adus, impreuna cu vechii colegi, 15 parlamentari traseisti pentru o noua majoritate, in timp ce Blaga si colegii sai din vechiul PDL, niciunul!

Din stenograme nu a rezultat ca Blaga ar fi incapabil pentru atragerea de traseisti, dimpotriva, ci inactiv, altfel spus ca nu se grabeste cu intrarea PNL la guvernare, ca  o temporizeaza, ca o trage inapoi. O idee debusolanta, consemnata in stenograme, este ca lui Vasile Blaga i-ar fi frica de intrarea PNL la guvernare.

Iata ce defuleaza, contrariant, Atanasiu, care nu pare a fi o opinie singulara, ci o stare de spirit in randurile vechilor liberali: „Vasile Blaga stie o gramada de lucruri… in campania lui Basescu, in campania cealalta… Ii  e frica ca daca ajungem pe post, in pozitie de top, ne tine foarte vulnerabili si atunci prefera sa zica ca da si sa faca ca ba.” Ce sa intelegem de aici?! Este vorba de prudenta? Blaga are multa experienta, s-ar putea sa constientizeze anumite riscuri ale unei noi majoritati, implicit ale unei noi guvernari, pe care ceilalti nu le vad, o eventuala fluiditate preelectorala a postmajoritatii ar putea avea efecte catastrofale. Sau Vasile Blaga este tinut de un santaj sau de un semnal din umbra?

Dupa parerea mea, contextul juridic anticoruptie ii este mai putin nefavorabil lui Traian Basescu cu guvernul Ponta, umbra coabitarii inca il mai protejeaza, dar si pozitionarea cap de afis a „regimului” premierului il plaseaza intr-o zona mai putin expusa. Un guvern Predoiu ar muta insa tirul, revirimentul imaginii „Basescu-PDL” ar putea fi vulcanic in mentalul colectiv, guvernul s-ar prabusi si intregul paienjenis de putere, construit cu migala in favoarea unei drepte care sa ia totul, s-ar putea rupe. In schimb, pastrarea status quo-ului l-ar ingropa politic pe Ponta, si o data cu el si PSD-ul, la alegerile din 2016. Intr-o asemenea ipoteza, doar „opozitia” DNA ar putea da jos guvernul actual (si poate, as adauga, in felul acesta si stanga ar scapa de rusinea de a vota impotriva stangii).


Monica Macovei si partidul antisistem: Va intoarce M10 Romania la comunism?

10/05/2015

Europarlamentarul Monica Macovei a anuntat, azi, la Zalau, ca in aceasta luna va depune actele pentru infiintarea partidului M10. Probabil in iunie MM va fi o „mamica” fericita, posesoare a unui partid nou-nout. O felicit anticipat.

Insa zodia identitara proorocita ma nedumereste. Mai precis, ca va fi un partid de centru-dreapta si, in acelasi timp, un partid antisistem. Dupa imensul scandal ideologic si fractionist al PSD-ului care a fost dus spre dreapta de catre Ponta, care s-ar putea sa-l coste capul de presedinte de partid, autodefinirea prin „centru” a partidului lui Macovei cam miroase a stanga. Cum niciun partid din apropierea mijlocului esichierului nu este radical, ci, dimpotriva, este creditabil ca echilibrat, un partid care se declara „antisistem” este fara dubii unul radical. Va fi M10 un partid radical de stanga?

Orice s-ar spune, contradictia intre „centru” si „antisistem” este flagranta. Daca ar fi sa o rupa, MM pare mai indragostita de cel de-al doilea termen. Deocamdata nu-mi este limpede daca fosta procuroare ceausista cunoaste care este diferenta intre sistem si regim sau daca stie ca in cadrul aceluiasi sistem, comunist sau capitalist, sunt o varietate foarte larga de regimuri mai mult sau mai putin personale, dupa cum s-a vazut, inainte de 1989, la Nicolae Ceausescu, iar dupa, la Traian Basescu. Oricat ar incerca sa ne lamureasca MM, ca „antisistem înseamnă anti-clasă politică actuală, care ne fură de 25 de ani”, memoria asocierii dintre procurorii comunisti si lupta de clasa nu poate fi stearsa. Alta Monica cu aceeasi panglica?! Incurcate sunt caile Monicai.


Damnatio memoriae?

09/05/2015

Cu voia autorilor: *Cred ca este primul sau printre putinele articole cu o alta ordine a autorilor. Independenta trebuie incurajata. * Greu de spus care o fi „Imperiul Raului”, mai ales cand Raul umbla sub acoperirea Binelui, dar si cand metafora iese din gura unui actor (Ronald Reagan), mereu in cautare de impresii artistice. * Asa-zisa apostazie a lui Aleksandr Iakovlev, grabnic confiscata de sovietologi, a fost de fapt o resursa de accelerare a Marii Schimbari, inceputa in 1991. Daca a lucrat impotriva lui Gorby, a lucrat pentru Putin. Azi, stim, gratie si unui politolog ca Vladimir Tismaneanu, ca cine are capacitatea de a se reinventa are si viitor – de fapt, reinventarea este o definitie a inteligentei politice. Mai greu cu cei care raman incremeniti in proiect. * Autocratia atribuita lui Putin tine de Ideea Conservatoare, care a apartinut nu numai tarismului, dar si Europei lui Metternich, cu tendinte de revenire in Europa de azi, incepand cu Marea Britanie, Germania si Franta, dupa criza crescanda a liberalismului, nu numai economica, ci si politica si electorala (victoria electorala absoluta, de joi, a conservatorilor britanici este mai mult decat premonitorie). Probabil si neoconii americani ii vor confirma, in 2016, pe conservatorii rusi. * Naruirea URSS a fost cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului 20, nu ca regim politic, ci ca statalitate, cu rol de contrapondere, in echilibrul global. * Teoria „stratocratiei”, produsa de cei doi autori pe care ii citati, este de departe infirmata de politica uniformizarii si omogenizarii sociale, practicate de catre toate partidele comuniste. As spune ca stratocratia este specifica mai degraba capitalismului, si nu este un lucru rau, dupa ce am vazut cum deceniile comuniste de nivelare si negare a diferentei au distrus competitia si elitele. * „Democratia liberala” este la fel de tautologica precum „democratia populara”. * A propos de ziua de azi, de aniversare a 70 de ani de la victoria impotriva fascismului, aceasta damnatio memoriae a evenimentului mi se pare anormala. * Fapte bune!

http://www.contributors.ro/global-europa/urss-ca-mare-minciuna-eseu-de-marius-stan-%c8%99i-vladimir-tismaneanu/


Juristii si societatea civila

09/05/2015

Unde sunt juristii de altă dată?” Ei, da, iata o intrebare buna, care ne trimite la cel putin doua stari diferite, dar nu fara legatura, la nostalgie si la epigonism. Lucrul bun dupa care tanjim nu l-am stricat, oare, cu mainile noastre?! Nu cumva autoritarismul paternalist basescianist si conformismul puber al clasei politice ar trebui sa deschida o discutie despre iesirea din copilaria capitalismului?

Nu cred ca nu avem juristi la fel de buni ca altadata, cred ca, acum, asupra lor se exercita mai multe tipuri de presiuni, in primul rand cea politica, care le dilueaza constiinta de corp profesional. In opinia mea, acest corp ar trebui sa se manifeste asociativ si apolitic, ca un ONG, cu o autoritate profesionala si o impartialitate desavarsite, ceea ce ar situa-o in randurile societatii civile. Deocamdata, locul elitei juridice in societatea civila are doar o eticheta, de rezervat, asteptand sa fie ocupat. Societatea civila a juristilor ar trebui sa reuneasca profesori universitari si cercetatori emeriti, specialisti de reputatie internationala, membri in instantele internationale, autori de manuale si de studii, fosti magistrati, deci care nu mai sunt activi in domeniu, care s-au bucurat de un inalt prestigiu de breasla si social etc.

Dupa parerea mea, maturitatea capitalismului in domeniul profesiei juridice ar putea capata o confirmare doar dupa ce se vor opera distinctii si se vor pune limite intre profesia de jurist si cea de politician. Pe cei care la aceasta idee vor ridica din spranceana ii voi intreba: cum reusesc sa impace impartialitatea juristului cu partizanatul politicianului, atunci cand cele doua profesii se intalnesc in aceeasi persoana? Conflictul dintre impartialitate si partizanat este un dat ireconciliabil si trebuie luat ca atare, nu e nevoie sa punem o instanta sa le arbitreze sau modereze, ne-am minti pe noi insine. Ceea ce insa putem face este sa il evitam.


Reinvierea si conservarea traditiilor politice: Despre institutia monarhica

08/05/2015

Fosta basarabeanca, va impartasesc punctul de vedere. Intr-un sistem pluripartid, institutia prezidentiala nu va fi in veacul vecilor impartiala. Inca nu s-a aflat nici macar o moasa nationala, ca cele comunale au disparut de mult, care sa-i taie presedintelui legatura ombilicala cu partidul de origine. In al doilea rand, alegerea prin vot a presedintelui a dovedit ca pe post poate ajunge si cine nu trebuie. A se vedea Hitler, dar nu numai. In al treilea rand, ar trebui sa ne debarasam de stereotipul imitatiei politice, care de multe ori s-a dovedit toxica. Una s-a jucat pe scena, alta in culise. Se pare ca statul dublu chiar exista. Nu chiar de la Orwell, ci cu mult mai departe. In al patrulea rand, daca monarhia, unul din pilonii unei societati stabile, a fost distrusa de catre comunism (se pare ca pilonul religiei este la rand, in capitalism), acum, ca am scapat de alienare (instrainare), parca decomunizarea ar insemna in primul rand revenirea la traditia institutiei monarhice. Intr-o lume cu multe riscuri si pericole, care de obicei patrund prin portile schimbarii, conservatorismul este cea mai buna cale. Nu degeaba americanii au un partid conservator, idem britanicii. Istoria se repeta, se spune, daca este adevarat ar trebui sa facem sa se repete si lucrurile bune, ca de cele rele ne-am cam saturat.

https://nastase.wordpress.com/2015/05/06/in-atentia-csm-si-a-ministrului-justitiei/


Cele doua Ucraine: Huntington plus contra Minsk 2. Strategia ruseasca “Doi in unu”

07/05/2015

In politica internationala, analiza de serie, spre deosebire de cea secventiala, contribuie la identificarea timpurie a scopurilor si obiectivelor geopolitice nedeclarate, inainte ca acestea sa devina realitate. Am in vedere seriile de evenimente dintr-o istorie recenta, de ordinul anilor sau deceniilor, care provin din aceeasi sursa ori care au sau pot avea o legatura intre ele. Si analizele regresive pe durate mai lungi, de ordinul secolelor, pot evidentia trenduri geopolitice, insa nu cu lejeritatea si cu autenticitatea pe care le ofera memoria evenimentelor contemporane, marturiile de istorie traita.

Nuantarile de analize ale unor evenimente petrecute pe cadre de timp pot ajuta la efectuarea de conexiuni intre acestea, la ajungerea la radacina evolutiilor sau, dimpotriva, la prefigurarea liniei de sosire. Acest gen de abordare conduce catre rezultate asemanatoare si in cazul crizei din Ucraina, in care vom descoperi un fir rosu care a inceput sa se desfasoare cu mult timp in urma. Sensul si finalitatea actiunilor Vestului in Est sunt ascunse cu multa grija chiar sub perdeaua criticii istorismului.

Declaratia lui Piotr Porosenko de saptamana trecuta, de la conferinta internationala de la Kiev in sprijinul Ucrainei, potrivit careia războiul ar fi o amenintare reala, gata sa izbucneasca in orice moment, arunca o lumina tulbure asupra intentiilor privind acordul de pace din februarie, de la Minsk. Alimentarea tensiunilor prin declaratii si pregatiri de razboi, utilizarea de instructori americani in misiuni ofensive, aeropurtate, chemarea de trupe de mentinere a pacii etc., nu servesc coexistentei pasnice, ci obiectivului geopolitic de a sterge identitatea populatiei din Estul si Sudul Ucrainei si de a-i impune cu forta o identitate straina, ca limba, cultura si civilizatie. Reconcilierea celor doua culturi, sisteme si moduri de viata diferite din Ucraina nu se poate face decat prin dialog si intelegere. Distantarea Kievului de mijloacele democratice sugereaza ca va incerca sa mentina controlul asupra Donbassului prin recursul la mijloace violente.

Alte declaratii din partea SUA, a NATO si a unor tari estice din UE atribuie determinarii Rusiei de a nu-si abandona deznationalizarii compatriotii din Ucraina o nota de politica externa agresiva, care ar avea ca tinte viitoare tarile baltice si Transnistria. Propaganda occidentala se tureaza pe doua tipuri de mesaje, livrate in tandem, pe stimularea fricii fata de Rusia, pe de o parte, si pe asigurarea ca Europa de Est va fi aparata de catre Vest, de cealalta parte.

Intriga de conflictualizare este veche si cu repetitie, a functionat in deceniul razboaielor americane din Orientul Mijlociu, cu consecinte dezastruoase pentru civilizatiile araba si islamica. In orice regiune geopolitica exista state pilon, cu regimuri conservatoare, pe care se sprijina stabilitatea intregii regiuni. Cand pilonii statali sau de regim ai unei regiuni sunt distrusi, se prabuseste stabilitatea intregii regiuni. Dramele irakiana, afgana, libiana si partial siriana sustin ideea statelor pilon, pe care se sprijina stabilitatea unei regiuni. Nu intamplator primul obiectiv al invaziilor intr-o regiune este distrugerea statelor pilon, care deschide calea subjugarii intregii regiuni. Criza ucraineana este doar o alta tinta sau un cap de pod in vecinatatea apropiata a Rusiei.

Crizele araba si slava au validat importanta strategica a statelor pilon pentru stabilitatea regionala. Prin prisma consecintelor regionale si globale ale asa-ziselor razboaie preventive sau revolutii primavaratice ori de maidan, problema regimului politic ne este dezvaluita, azi, ca fiind secundara in raport cu stabilitatea regionala. Pe de alta parte, ne apare la fel de limpede ca exportul de “democratie” este de fapt o incalcare a liniei rosii privind respectarea alteritatii, a dreptului la diferenta, care, atunci cand se intampla, transforma democratia in opusul ei.

O a doua lectie ar fi ca orice regiune este un ansamblu de state comunicante, in care o instabilitate a unei parti se transmite tuturor partilor. Razboiul poate sa nu te intereseze, ca cetatean sau ca stat, dar el este interesat de tine. A se vedea cum statul roman se intereseaza de chemarea ta la razboi, cum Romania a fost trecuta pe lista aliatilor de razboi de catre Kiev sau cum NATO a inclus-o ca baza de prima linie in planurile sale de razboi. De aici, o a treia lectie, care asteapta sa fie invatata si internalizata in mentalul popoarelor dintr-o regiune, care se refera la solidaritatea regionala. Nu trebuie uitat ca pentru a deveni operationala, orice intentie de razboi, cu atat mai mult cand vine de la mare distanta, are nevoie de state prelungitoare. In astfel de cazuri, un stat comunicant are de ales intre a fi solidar cu statele pilon si a deveni un stat prelungitor.

Firul rosu al planurilor de colonizare si de dominatie globala are o origine si o desfasurare milenariste, reunind in textura sa ideile pernicioase ale superioritatii rasiale si etnice. Nu trebuie sa ezitam sa punem la colt rasismul autentic, pe care il vom descoperi si il vom numi fara greseala dupa criteriul naturii mijloacelor folosite. Acuzatiile de rasism sunt frecvente, in democratie cuvantul nu doare, insa singurele lucruri care le fondeaza sunt violenta si forta impotriva altor rase, razboiul de agresiune, care in urma cu 70-75 de ani a provocat ororile cunoscute. O forma actualizata si elaborata (1993, 1996), care reinoada acest fir, se afla in ideile lui Samuel Huntington privind pretinsul conflict al civilizatiilor, in care cea “vestica”, avand ca promotoare SUA, ar fi superioara si ar trebui sa devina universala. Altfel spus, doctrina si ideologia Huntington, desi autorul neaga ca ar fi ideologie, din dorinta de a escamota neescamotabilul substrat de interese, incearca sa legitimize sau sa relegitimeze expansiunea globala, care tinteste un al doilea “sfarsit al istoriei”, prin instapanirea unei ordini unipolare, dupa ce primul, propovaduit de Francis Fukuyama, nu s-a adeverit.

Judecand dupa linia avansata a “frontului” de pe segmentul Marea Neagra-Marea Baltica, imaginata de Huntington, dupa care civilizatiile s-ar ‘ciocni”, avans pe care il recunoastem urmarind frontiera de Est a NATO, care informal a fost extinsa la partea de Vest a Ucrainei, planul Huntington functioneaza si este pe plus. Cea mai noua confirmare a venit din partea lui Leon Aron, guvernator Broadcasting Board of Governers, structura bipartizană din Statele Unite care coordonează toate emisiunile americane către străinătate. Intr-un interviu la Radio Europa Libera, de la sfarsitul lui aprilie, Leon Aron reafirma si repigmenteaza firul rosu al lui Huntington, cu doua nuante, ambele atacand alteritatea, dreptul de a fi diferit. Prima, reluand ideea autorului “Confruntarea civilizatiilor” potrivit careia tot ce se afla la Est de Polonia, Cehia si Tarile Baltice reprezinta o alta civilizatie, aduce in prim plan si ingroasa diferentele de traditii si de religie, pe care, altfel spus, le aduce in linia de mira. A doua nuanta care vizeaza distrugerea diferentei este pretentia de comunizare, un cuvant de care ne este sila dar care pe fond exprima acelasi primitivism politic, a valorilor unor parinti fondatori care pentru noi nu sunt parinti fondatori. Practic, se insinueaza ca formele democratice pe care le reprezinta institutiile sa fie umplute cu fond de cultura politica americana. Observam, din nou, cum in acest tip de discurs realitatea se deformeaza, interesele se escamoteaza si democratia se volatilizeaza.

Chiar daca linia civilizatiei “vestice” a impartit Ucraina in doua, exista indicii si temeri ca planul Vestului va submina acordurile de pace de la Minsk. Am in vedere, fireste, ideologia expansiunii vestice, dupa care diferentele si frontierele dintre civilizatii ar fi pretexte si linii de bataie. Cred ca abordarea relatiilor dintre Europa de Est si Rusia ar trebui sa beneficieze de aceeasi luciditate ca a Papei Ioan Paul II, cand a criticat teoria ciocnirii, care ar putea fi provocata numai de interpretarea gresita sau manipularea in scopuri politice si ideologice a diferentele dintre islam si crestinism.

Reincalzirea ciorbei razboiului rece si impingerea provocarilor pana aproape de limita riscurilor de securitate tin de recuzita denaturarilor si manipularilor, dar si de tehnica aprinderii, dupa cate ne putem da seama din acordul neobisnuit al NATO pentru actiuni independente ale unor tari membre, daca se simt amenintate. Statele est-europene sunt doar folosite, nimic mai mult. Semnificative pentru pozitia noastra in planurile vestice mi se par semnalele Stratfor, potrivit careia provocarea geografica pentru Romania ar fi sa ramana unita (de ce nu reunita?) si sa limiteze influenta strainilor, si ale guvernatorului pentru masinaria de propaganda americana vizand Rusia, mai sus amintit, ca Moldova ar trebui sa fie si cu Estul, si cu Vestul (adica in afara NATO, implicit a Romaniei).

Raspunsul Rusiei, pe care l-as defini ca doi presedinti americani intr-unul rus, este de luat in seama, cel putin prin magnitudinea schimbarilor de atitudine pe care le va produce in relatiile internationale in privinta globalismului, ca nou mecanism geopolitic de colonizare, si a noului razboi rece, ca sanctiuni aplicate economiei mondiale, care sunt aducatoare de crize. Presedintele Putin si-a coagulat doctrina de politica externa pe doctrina Monroe (1823), care a proclamat anticolonialismul, si pe doctrina Truman, de ingradire, pe care o aplica noului razboi rece. Pentru apararea diferentei democratice, a tot ceea ce tine de o civilizatie specifica, Putin urmeaza calea conservatorismului, ca politica interna.


%d blogeri au apreciat: