OSCE: Asteptand al patrulea cos, al integritatii securitatii europene

Fara indoiala, infiintarea in 1975 a CSCE (OSCE din 1994) si Actului Final de la Helsinki, pe baza propunerilor sovietice din 1967 de a ancora granitele europene in dreptul international, a fost piatra de temelie pentru securitatea europeana de dupa al doilea razboi mondial. Indiferent de transformarile care au urmat si vor urma sau de unele pareri disonante, cele doua institutii sunt si vor ramane de referinta pentru securitate, cooperare si drepturile omului, prin cele trei “cosuri” de probleme si de hotarari de acum patruzeci de ani, care au oferit, totodata, un cadru organizat si permanent de abordare si decizie in domeniu.

Ca orice temelie si orice suprastructura, si cele ale OSCE trebuie consolidate. Poate unele arhitecturi chiar regandite. Un razboi rece s-a incheiat, unii nostalgici par sa se gandeasca la un al doilea, unele frontiere si unele subiecte de drept international au disparut, zonele de influenta au intrat sub presiunile contradictorii ale monopolului unipolar si democratizarii multipolare, alte fenomene si tendinte noi se profileaza. Toate acestea nu pot trece pur si simplu pe langa OSCE, fara sa-i determine reactii, de pozitionare, de implicare, de actualizare. Deja stimularea alarmismului si neincrederii, indemnurile la aplicarea sau mentinerea de sanctiuni, miscarile si concentrarile de armament si trupe la granite au iesit din aquis-ul helsinkian, devenind preocupante pentru Europa si OSCE.

Cea mai mare slabiciune pentru europeni o reprezinta remanenta vechii gandiri, de dinainte de 1989-1991, a divizarii securitatii europene, o securitate pentru Europa de Vest, o alta pentru Europa de Est, fiecare cu arhitectura proprie de securitate. Acest clivaj european de securitate este prin el insusi un risc de neincredere si insecuritate, cu posibilitati de amplificare dificil de identificat si de controlat daca in el se insinueaza variabile mutante sau non-bipartizane.

Constientizarea europeana crescanda a slabiciunii dezbinarii continentale de securitate se anunta insa a fi un inceput bun de remediere. Ministrul de externe vest-comunitar, Federica Mogherini, a exprimat o sensibilitate si o directie strategica de netagaduit, cand a spus ca o Rusie “izolata, fragila si destabilizata nu este in interesul UE.” O a doua observatie cu aceleasi valente a fost adusa la suprafata de fostul presedinte francez Giscard d’Estaing, potrivit careia “America interfereaza negativ relatiile Rusia-UE.” Prin urmare, un al patrulea cos OSCE, in asteptare, ar trebui sa cuprinda principiile privind indivizibilitatea si integritatea securitatii europene, regandite ca un tot, de la Atlantic la Urali.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: