O piatra unghiulara de securitate: Strategia dedusmanizarii si prietenizarii

10/06/2015

De prea multe ori am vazut sau am auzit, in ultimul timp, in relatiile internationale, semnale de dusmanie si de ostilitate pentru a nu lua in calcul ca acestea sunt, prin ele insele, surse primare sau majore de insecuritate. Rictusuri intepenite de preaplinul importantei de sine, discurs inghetat de razboi rece, indexul orientat mereu inainte niciodata invers, intoarcerea spatelui mainii intinse, politici sanctionatorii, operatiuni sub steag strain sau prin interpusi etc. au devenit din pacate imagini frecvente, binecunoscute.

Printre cele mai recente se numara, in contextul tentativelor de rasturnare a guvernului, si afirmatia lui Victor Ponta, pentru ca, nu-i asa, pentru a fi obiectivi intotdeauna trebuie sa incepem cu noi, potrivit careia daca ar renunta la mandatul de premier s-ar crea o criza politica din care ar avea de castigat Rusia sau „un dusman al Romaniei”. Asadar, omul nostru, care-si sprijina afirmatia pe o alta, copilareasca as zice, „Nu mi s-a retras viza de SUA”, are inculcata o cultura prin care cauta dusmani cu lumanarea sau pe care in mod automat si-i insuseste, dupa cum suna un cunoscut sofism.

Dar daca te inseli, Victor Ponta, nu lasi pe capul Romaniei, dupa ce nu mai esti premier, un dusman inventat, care ar putea sa o ia de buna? Sau daca directia in care cauti nu este cea care iti este sugerata? Se stie, cel putin de la Nicolae Titulescu incoace, ca datoria unui demnitar este de a aduce tarii prieteni, nu dusmani. Prin urmare, ar trebui sa incepem, toti, sa construim un mediu de securitate prietenos, incepand cu propriile strategii nationale de securitate. Cand spun „toti” am in vedere si schimbarea strategiei de securitate europene, in acord cu opinia europeana crescanda potrivit careia vremea cecurilor in alb de securitate a trecut. Un sondaj international, despre care a relatat BBC News Online, arata ca cetatenii unor ţări europene sunt reticenti în a susţine o apărare colectivă pentru unii membri NATO în cazul în care aceştia ar fi atacaţi de Rusia. Altfel spus, pentru provocarea securitatii Rusiei sub amagirea ca „ne apara NATO” nu va mai fi nimeni dispus sa plateasca, va fi un risc unilateral, pe propria raspundere.

Pentru Romania, nu este moment mai prielnic de dedusmanizare si prietenizare a mediului si strategiei (in alte abordari am folosit termenii de dezoomorfizare si de antropomorfizare) decat cel hotarat de catre CSAT, ieri, de promovare catre Parlament, spre adoptare, a Strategiei Nationale de Aparare a Tarii. Cresterea credibilitatii strategice si securitatea extinsa sunt un obiectiv si, respectiv, un concept care aduc actualizari bine motivate ale Strategiei, sub aspectele capabilitatilor si riscurilor. Dupa parerea mea, cresterea credibilitatii strategice ar trebui sa vizeze si cresterea increderii, din punct de vedere al bunei credinte si al bunelor intentii, prin codificarea premisei strategice conform careia Romania nu considera niciun stat ca fiind un dusman istoric sau geopolitic.

Privind conceptul de securitate extinsa, cred ca formalizarile ar trebui sa includa doua planuri, cel componistic militar, al riscurilor propriu-zise, care banuiesc ca s-a bucurat de atentia exhaustiva a specialistilor, dar si cel spatial, privind regiunea, ca al doilea cerc concentric de securitate. Aici, mi se pare nimerita introducerea formularilor de „familie regionala” si de „securitate a familiei regionale”, similare celor cu referire europeana, care sa descurajeze, conceptual, agresiunile asupra regiunii de apartenenta, dar care sa si intareasca, perceptiv, solidaritatea de familie de state care apartin aceleiasi zone.

Pe aceste baze, cred ca Strategia Nationala de Aparare ar putea dobandi o intitulare mai adecvata: „O Romanie puternica, credibila si prietenoasa, in Europa si in lume.” Inchei cu o nedumerire, care, a propos de increderea strategica, este pe cale sa imi zgâlţâie din ţâţâni sistemul de valori euroatlantice, oare ambasadele ale caror tari ne sunt partenere strategice si aliate nu ar trebui sa denunte o tentativa de lovitura de stat, de rasturnare a guvernului legitim al Romaniei, ales in mod democratic? Sau suntem pe o cale gresita?


%d blogeri au apreciat: