Olog, olog, dar nu si orb: Victor Ponta vede apropierea pericolului, dar si cine ar putea sa il indeparteze

24/06/2015

DNA este o creatie americana, o chestiune cunoscuta si asumata public. Prin urmare, nimeni nu poate pune la indoiala influenta americanilor, fapt destul de vizibil si prin drumurile batute intre DNA si Ambasada.

De pe patul de spital din Turcia, Victor Ponta, cu interimari in Kiseleff si la Victoria, stie acest lucru, simte ca se apropie momentul cand chemarea lui la DNA nu va mai putea fi evitata. Opozitia il asteapta cu infrigurare, circula deja un cuvant de ordine sa fie prin apropiere la inceputul lui iulie, cand parlamentarii ar putea fi chemati din vacanta, pentru acest subiect.

Reactiile politico-militare si geopolitice post-interimare ale lui Ponta ar putea fi puse in legatura cu cautarea unei iesiri din locul stramt in care a ajuns si care ameninta sa devina si mai stramt. Am in vedere dispozitia pe care a transmis-o in PSD, de a vota Strategia de Aparare, ceea ce s-a si intamplat, un document pe placul americanilor, dar cu prevederi controversate, argumentabile mai degraba constitutional decat politic sau politicianist, cat si neavizarea de catre ministerul de externe, cel putin o ciudatenie, avand in vedere traditia europeana a unei politici externe si de aparare comune. Controversele ar fi fost usor inlaturate, daca s-ar fi dat un ragaz, chiar si cel mai scurt posibil, de revizuire si de gasire a consensului, dar se pare ca au contat conjunctura si imperativul, totul sa se intample acum, nicio clipa mai tarziu.

In al doilea rand, am in vedere ingrosarea atitudinii sefului guvernului roman de vector al intereselor americane in Romania, poate prea la concurenta sau chiar deasupra cu cele nationale. Dupa ce Consiliul de Securitate al Rusiei (echivalentul CSAT) a avertizat ca Romania va deveni automat tinta potentiala pentru Rusia prin gazduirea elementelor scutului anti-racheta, Ponta a scris pe Twitter: „Resping categoric ameninţările şi criticile formulate de diverşi oficiali ai Federaţiei Ruse! Nu ne intimidează şi nu ne schimbă strategia!”. O afirmatie la fel de invalida ca si autorul, care nu mai are temporar calitati oficiale, dar si ca tactica, nu devii provocator si nu te iei in coarne cu cine nu-ti da mana. Cel putin astfel de critici circula prin medii de specialitate, think tank-uri si ong-uri. Nu este vorba de a ne schimba strategia, ci de diplomatie, o logica a provocarii nu este productiva, o politica externa de cultivare a increderii face mai mult decat incordarea.

Daca, din pozitia ingrata in care se afla, Victor Ponta mizeaza pe influenta si sprijinul americanilor, este de asteptat sa sustina nominalizarea lui Mihai Razvan Ungureanu la sefia SIE, anuntata de catre presedintele Klaus Iohannis. MRU este un colaborator de succes al diplomatiei, politicii si serviciilor de informatii americane, dar si un apropiat al Fundatiei Soros, acest ultim fapt fiind criticat si vazut ca o vulnerabilitate de catre unii parlamentari PSD. Ilie Sarbu, liderul senatorilor social-democrati, s-a grabit si a anuntat ca PSD nu-l va vota pe MRU la SIE. Ramane de vazut daca va fi un conflict intre ginere si socru si cuvantul cui il va respecta PSD. Urmeaza, probabil luni, un BPN al PSD si o reuniune a coalitiei pentru discutarea nominalizarii lui MRU. Sa asteptam turnesolul.


Un raspuns, la un pahar de vorba: Despre dracovenia ideologica a loviturilor de stat constitutionale

24/06/2015

Ghitisor, diminutivul este din simpatie, trec peste eruptiile de andropauza, le pot intelege, dar intelectualiceste lucrurile stau diferit. Nu o sa-ti vina sa crezi, dar “loviturile de stat constitutionale” nu sunt o licenta proprie, chiar au fost consemnate de istorie. Cand am auzit prima data expresia, e mult de atunci, era ceva legat de Turcia, am dat fuga la profesorul meu de drept constitutional sa-l intreb. Mi-a dat un raspuns relativ ideologic, erau si altii de fata, despre sistemul politic in capitalism, dar in particular mi-a explicat ca si schimbarea constitutiei democratice pe care au facut-o comunistii dupa ce au venit la putere a fost tot o lovitura de stat constitutionala, care incheia ciclul loviturilor cu sprijin extern si al regimului colonial, binecunoscute. In Romania, expresia a fost redescoperita de PDL, in 2012, dar a folosit-o total gresit, si tot cu sprijin extern, impotriva democratiei (referendumului). In Ungaria, Viktor Orban a fost acuzat chiar de doua lovituri de stat constitutionale, prin schimbarile pe care le-a adus la Constitutie, catalogate de establishmentul euroatlantic ca nedemocratice, motiv pentru care premierul si liderul Fidesz a fost numit “dictator”. Ideea este ca un astfel de fenomen este posibil prin specularea politicianista a imperfectiunilor, interpretarilor, excesului de zel in litera, dar nu si in spirit sau modificarilor constitutionale. Insa standardul democratic nu este suficient pentru a le distinge, avand in vedere ca este mereu dublu (dar si ca uneori pot fi restrangeri intemeiate), cel mai sigur mod de a o face este aprecierea in raport de impactul asupra interesului national, care este unic si inconfundabil, aici nu mai incap interpretari. Cand rontaitorii de PIB, ca sa dau un exemplu, vor sa o faca pe seama PIB-urilor altora, pe gratis sau ca taxa de protectie, e limpede ca interesul national este grav afectat. Nu am folosit-o gratuit, ci pentru a avertiza asupra posibilitatii de a rasturna guvernul pe o cale judiciara “preventiva”. Daca insa ai vrut sa ma supui la un test de personalitate, la itemul “orgoliu”, sper sa te fi convins ca am o toleranta incredibila la frustrare, desi stiu sa folosesc si cealalta moneda. Pe de alta parte, recursul la initiale ofera anonimitate, deci protectie de imagine. Insa, da, e vremea visinatei, ar fi mai bine in doi (este o invitatie, nu o insinuare, ca sa nu-mi aud, din nou, vorbe).

https://nastase.wordpress.com/2015/06/24/relatiile-romano-americane-la-fundatia-titulescu/


%d blogeri au apreciat: