Motto: Secolul nostru este secolul reabilitarii democratiei. Ce se intampla in Grecia nu este un accident electoral, ci este viitorul. Numai inventatorii democratiei ar putea reabilita democratia, iar acest lucru deja a inceput (F. P.)
Dupa noianul de evenimente neobisnuite din aceasta vara politica, nu mai sunt atat de sigur in privinta identitatii de partid a comunitatii noastre de idei. Certa si definitiva este ideologia de stanga, care, pana la neprogramaticul balans spre dreapta, despre care nici acum nu stim daca a fost strategic sau tactic, s-a confundat cu social-democratia. Legat de acest balans, care mai degraba pare o pendulare intre stanga si dreapta, imi amintesc de o vorba de ocara din trecut, cand, in loc sa exprim un punct de vedere transant, care mi se cerea intr-o anumita disputa ideologica, eram ambivalent, fugeam spre o pozitie mediana, de centru, ceea ce-i facea pe sefii mei sa-mi reproseze, cu naduf: „Tu esti social-democrat!”.
Acum, imi dau seama ca pozitionarea spre centru, a nu fi nici cu unii, nici cu altii, ori a fi si cu unii si cu altii, are preponderent valente tactice, care te pot ajuta sa eviti locurile inguste, sa-ti asiguri un spatiu de manevra. Insa cand evenimente decisive te obliga sa optezi fara echivoc, convertirea acestei tactici in strategie apare ca nepotrivita. Pe de alta parte, abordarea de centru conserva status quo-ul, iarasi nepotrivita pentru o perioada fluida, de schimbari structurale, cand te poate degenera intr-o frana istorica, fara sa stii sau fara sa vrei. Rezistenta oricum va fi spulberata de legile imanente ale primaverilor globale, de regenerari ale popoarelor. Primavara globala este o chestiune rar discutata si mai rar intamplata, dar succesiunea sa este inevitabila, dupa vremurile vitrege, de inghet economic si social, de recesiune si austeritate.
Asadar, Victor Ponta, presedinte al PSD si sef al Guvernului, s-a reintors pe functii, dupa o absenta medicala de trei saptamani si jumatate. Fireste, ca orice om al cauzei am nutrit ingrijorari si ganduri bune pentru lider, dar totul este de-acum o paranteza, important va fi ce se va intampla cu partidul si cu guvernul. Mai ales cu partidul, coalitiile si guvernele se fac si se desfac, dar pentru partid logica de continuitate si de crestere este vitala, cu deosebire la apropierea alegerilor, cum sunt cele de anul viitor.
Cum sunt destul de atent la nuantele din mesajele politice ale oficialilor, cunoscand ca totul este dramuit si ca nimic nu este lasat la voia intamplarii, am sesizat evocarea pentru a doua oara a unei scadente, luna decembrie. „Sunt convins că până în decembrie voi putea face sport din nou”, scria Ponta, pe pagina sa de socializare, pe 16 iunie. Inaintea depunerii candidaturii la prezidentiale, la care pana la urma a fost convins sau obligat de catre leadershipul de partid, Ponta a fost destul de ezitant, una dintre ideile explicative fiind ca in luna decembrie a anului trecut si-ar fi dorit sa iasa din politica. Familia, atunci, sanatatea, acum, sunt doua motive care merita dedicatie. Evident, daca cele doua mesaje nu sunt intr-o cheie de gramatica generativa.
Trecand peste, nu mi-a picat de loc bine, azi, declaratia lui Liviu Dragnea, ca de bun venit pentru Ponta, potrivit careia premierul va trebui sa clarifice relatiile din coalitia guvernamentala. Pentru mine este limpede ca Dragnea se confrunta cu o criza majora de autoritate. Desigur, la o scara mult redusa cam este soarta secundului, mai bine zis a unui „fost”, dar tentativa de a-si regla niste conturi in coalitie prin recursul la autoritatea primului spune mai mult decat cuvintele. La fel, nici informatia de la Antena 3, ca Robert Negoita ar negocia sa se inroleze in PNL. Viitorul PSD chiar nu suna deloc bine!
Ce asteptari ar avea stanga romaneasca de la intoarcerea lui Victor Ponta? In primul rand, de clarificare ideologica si de determinare in actiunea politica. Este adevarat, la primul capitol premierul a lansat un preambul, cand a afirmat, din recuperarea postoperatorie din Turcia, ca adversarii independentei noastre economice ar fi in stare sa faca orice pentru a face neaplicabil noul cod fiscal. Raman insa de vazut tacticile si masurile de raspuns la anuntata respingere de catre Bruxelles a respectivului cod fiscal, care are toate parafele de consultare publica, de aprobare de catre partide si de votare de catre Parlament. Pericolul de a ceda santajului dreptei europene nu este de neglijat, am auzit, azi, in Parlamentul European, afirmatii dintre cele mai socante, pe speta referendumului din Grecia, reductibile la calificarea democratiei drept accident electoral, iar in ultimele zile am citit pe site-uri de dreapta tot felul de absurditati ideologice (poporul si comunitatea de destin ar fi niste mituri sau un romantism populist). Sunt reluate apoteotic, inclusiv de catre dreapta romaneasca, vechi teze care sa consolideze birocratia integrarii si imperiul dominoului (trecerea la euro, experimentarea austeritatii, subjugarea prin lanturile de hartie ale creditarii si indatorarii, marsul extinderii etc.).
In al doilea rand, cristalizarea unei pozitii active de solidaritate antiausteritate cu poporul grec, avand in vedere neagra istorie a austeritatii impuse romanilor de catre regimul Basescu, la comanda creditorilor internationali. Daca Greciei i-au trebuit 35 de ani de integrare in UE (1980) si 14 ani de eurozona (2001) ca sa intre in faliment, Romaniei ii vor trebui mult mai putini. Jocul duplicitar al marilor puteri financiare si al creditorilor internationali este ilustrat de atitudinea diferita fata de acelasi fenomen, al austeritatii, Nicolae Ceausescu a fost condamnat, in 1989, pentru ca a adoptat politica de austeritate, Alexis Tsipras este demonizat, in 2015, pentru ca o respinge, o materializare pretextiva a scopului care scuza mijloacele. Este dezamagitor sa vezi cum lideri PSD sustin ca Romania nu seamana deloc cu Grecia, nici in bune, nici in rele, ori sa asimileze respingerea austeritatii cu un risc, care ar duce la prabusire. Pana acum nu am vazut decat un singur partid, PSRO, de stanga, al lui Mircea Geoana, care sa salute votul din Grecia si sa indemne la preluarea exemplului Guvernului Tsipras. Il mai vede cineva?
https://nastase.wordpress.com/2015/07/07/fascinantul-basescu-ori-toti-ori-niciunul/
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 