Deplangand urmaririle penale, inculparile si arestarile unor inalti demnitari ai statului, cu ipocrizia interesata a celui care simte ca si in jurul lui se strange cercul, fostul presedinte Traian Basescu afirma ritos, mai pe la mijlocul lunii, cand a fost chemat la DNA premierul Victor Ponta, dupa ce s-a intors din Turcia, ca este inadmisibila “destabilizarea” statului prin mijloace nedemocratice. Relatia scop-mijloace pe care a folosit-o mi-a atras atentia, fiind pentru prima data cand aflam din gura unui fost sef al statului ca destabilizarea ar fi acceptabila daca ar fi cu mijloace democratice. Nu ar fi pentru prima data in istoria universala sau nationala cand inapoia unor mijloace democratice au stat scopuri dintre cele mai destabilizatoare, autoritariste, dictatoriale sau chiar criminale. Cei care au nevoie de exemple sa rememoreze sau sa citeasca, in functie de varsta, numeroasele episoade cu acest profil din istoria romaneasca recenta, postdecembrista, incepand cu cel de origine.
Daca ne gandim si la reactia fata de referendumul de demitere din 2012, am putea spune ca ipocrizia lui Basescu este dubla sau la patrat, dar doar o constatare pasiva nu ne-ar ajuta. Mai utila ne-ar fi contextualizarea si conexarea ideii de destabilizare cu ceea ce se intampla sau se poate intampla pe scena noastra politica, urmarind ce se intampla si la altii sau ce se spune despre noi, cunoscand ca in zilele noastre mesajele politice nu se mai transmit prin porumbei voiajori sau prin alte mijloace secrete, ci prin anveloparea lor in discursuri publice. Legat de invitatia de a analiza sau decoda stand cu fata spre viitor, imi amintesc ca aceasta abordare mi-a fost sugerata, pe vremea cand coordonam o sinteza privind agenda de securitate internationala, de reactia, partial plictisita, partial critica, care mi-a fost relatata, a unui inalt functionar public, care a aruncat sinteza, dupa ce o primise, pe un teanc asemanator, cu cuvintele: “Astia spun intotdeauna despre ce a fost, niciodata despre ce va fi!”.
La ce ne-am putea astepta spre sfarsitul verii sau, cel tarziu, la inceputul toamnei? Ma raportez la acest orizont de asteptare foarte scurt deoarece este invocat de majoritatea declaratiilor politice care vin dinspre dreapta, cu deosebire dinspre PNL, care-si doreste intens sa vina cat mai curand la guvernare. Probabil, i se par prea indepartate bataliile politice si electorale de la anul, cand s-ar incheia actualul ciclu parlamentari si guvernamental, si nu mai poate sa astepte. Sau, stiu eu, pentru ca asa a batut din picior cineva din afara, sa nu mai vada sau sa nu gaseasca stanga la guvernare. Copresedintele PNL Alina Gorghiu a ridicat putin perdeaua, cand si-a exprimat “convingerea”, in urma cu o saptamana, ca ar exista posibilitatea sa nu mai fie nevoie de o noua motiune de cenzura, in toamna, pe motiv ca PSD ar putea sa inteleaga ca mentinerea lui Victor Ponta in fruntea Guvernului ar putea sa fie o fisura prin care sa “piarda” din punctele electorale accumulate. Daca pana la schimbarea si alegerea presedintelui interimar al PSD am fi fost tentati sa o luam ca o chestiune de propaganda, dupa eveniment suntem obligati sa o luam in calcul ca o posibilitate foarte probabila.
Este destul de raspandita opinia ca “rationalul” Dragnea, fata de care Gorghiu nu si-a ascuns aprecierea, ar putea sa fie veriga slaba care, intr-un fel sau altul, sa contribuie la vacantarea functiei de premier. Toata masinaria de partid pe care Dragnea a pus-o in miscare intr-un timp atat de scurt si cu un rezultat atat de neasteptat, prin ajungerea sa in pozitia de presedinte interimar al PSD, un condamnat penal cu suspendare, cat si stupefianta amnezie, dupa ce s-a vazut la carma, cand declara “Eu n-am nicio problema cu justitia”, sunt indicii care nu slabesc, ci dimpotriva, ipoteza ca ar putea sa existe un plan, poate chiar a unui targ, de tip “serviciu contra serviciu”. A devenit limpede pentru toata lumea, cu deosebire pentru cea din afara, de unde vin cerintele si conditionarile, ca pentru indepartarea premierului de stanga Victor Ponta o motiune de cenzura nu are sanse, iar solutia penala nu este viabila. Pe de o parte, Parlamentul nu o incuviinteaza, pe de alta, suspiciunea de lovitura de stat judiciara ar inflama politica si opinia publica, deja sensibilizate de o asemenea perspectiva, in conditiile in care si la Presedintie si la PNL sunt probleme cu justitia. Ar mai ramane doua posibilitati. Una, o decizie personala unilaterala, dar Victor Ponta a anuntat ca vrea să stea la Guvern până în 2016 si ca nu ii este frică că va fi trădat de PSD. Alta, o solutia interna, o defectare altfel spus, despre care afirma premierul ca nu are teama, dar nu mai are niciun control asupra partidului si nicio garantie din partea acestuia. Totusi, daca ar fi sa se produca, cred ca mai degraba ar fi discreta, nu transanta, din cauza reactiilor social-democratilor si simpatizantilor simpli, de la baza partidului si a electoratului, unde Victor Ponta se bucura de foarte multa incredere si sustinere. Nu exagerez, catusi de putin, daca dreapta va face greseala sa-l martirizeze, liderul stangii va deveni legenda, cu o aura de erou popular.
Destul de interesanta, din perspectiva unei posibile agende ascunse, mi se pare folosirea contradictorie de catre presedintelui Klaus Iohannis a institutiei promulgarii, de nepromulgare a codului fiscal, dar de promulgare a celui de procedura. La fel, obstinatia PNL de a cere rediscutarea parlamentara a codului fiscal, desi si-a dat acordul la votul legislativ, relaxarea fiscala fiind un obiectiv de politica eminamente liberala. Putem gasi o explicatie la aceste ciudatenii? Cred ca da. Cel mai probabil, Iohannis a respins codul fiscal pana va apare sau va construi o oportunitate ca acesta sa fie asumat de catre PNL, cu mici amendamente, la un nou vot parlamentar, vrand cu orice pret sa nu lase o asemenea realizare in portofoliul stangii. Promulgarea mai intai a codului de procedura fiscala, intr-o ordine de-a-ndoaselea, spune cred doua lucruri, ca v-a urma fara nicio indoiala si la scurt timp si promulgarea codului fiscal, dar si ca se urmareste o intrare in vigoare simultana si rapida, fara riscul de a intarzia bugetul pe anul viitor, cu care s-ar putea confrunta un guvern liberal. Cat de probabil este un guvern liberal nu voi face o evaluare, certa este doar dorinta lui Iohannis de a-i vedea cat mai curand, de-a dreapta, coîntronizarea. PNL nu ar fi avut puterea sa convoace singur o sedinta parlamentara extraordinara pentru rediscutarea codului fiscal, a incercat sa o faca cu ajutorul PSD, ceea ce Victor Ponta a si confirmat, dupa 15 august, insa pe ordinea de zi s-ar mai putea strecura si un alt punct. In rediscutare s-ar putea ascunde unul dintre acele mici detalii care pot produce efecte foarte mari.
Electoralizarea dreptei a inceput sa se faca simtita, manipularea perceptiilor intr-o directie nefavorabila stangii, care sa o scoata in afara scenei, devine grosiera ca moduri de realizare si nefasta ca semnale si efecte in economie, dupa cum constata multi specialisti in materie. Traian Basescu declara, sambata, tendentios de coroziv si de inhibitiv, ca Victor Ponta “da bani la oameni” si ca impreuna cu Eugen Teodorovici “pregateste lapte si miere curgand pe santuri”, dar ca “va fi un dezastru”, in 2017-2018. Sarabanda minciunilor defaimatoare si presiunea crescanda, care se inregistreaza din partea dreptei, amintesc de campania de basculare din noiembrie 2014. Sondajele au inceput si ele sa-si teasa panza, un sondaj INSCOP privind alegerile parlamentare indica un scor de 44.5% din voturi pentru PNL si de 37% pentru PSD. Insa in acelasi timp mi se pare semnificativa pentru pozitia puternica a social-democratilor si de slabiciune a liberalilor, pentru tactica acestora din urma si, cred, si pentru ce va urma, opinia a aproape jumătate dintre români că PNL nu va reuși să schimbe Guvernul cu o nouă moțiune de cenzură. Un branci financiar-bancar de dreapta il da PSD si seful BNR, Mugur Isarescu, care a declarat despre codul fiscal ca ar fi inaplicabil, ca dezvoltarea, macrostabilitatea si democratia ar fi intr-o relatie discutabila, sper sa fi inteles eu gresit ca antagonica, dar trimiterile pe care le-a facut la criza sperietoare greceasca sunt in mod vizibil si comparabil nefondate. Cifrele statistice privind excedentul inregistrat de bugetul general consolidat il contrazic fara drept de apel, acum este oportunitatea, construita in trei ani de munca, pentru masuri de sprijinire a mediului de afaceri, crearea de locuri de munca si cresterea nivelului de trai. Probabil ca ideologii dreptei nu-si dau seama ca prin incremenirea in politica austeritatii au ajuns intr-o zona interzisa, a cresterii fara dezvoltare si bunastare. Scuze, dar in teritoriul austeritatii perpetue nu pot decat sa speculez, sa le vorbesc austeristilor pe limba lor, transformand intrebarea legitima a premierului “Daca nu acum, atunci cand? intr-una ridicola si absurda: Daca nu acum, atunci niciodata?
As concluziona cu ideea ca pare foarte probabil ca presedintele Klaus Iohannis si PNL au o scadenta pana la care sa curete scena de stanga, de Guvernul Ponta si de majoritatea sa parlamentara, ca se pregatesc pentru o primire cu covorul portocaliu. Nu vorbesc fara o baza, sunt mesaje politice explicite, cu subiect si predicat, nu presupuse sau oraculare. Nu poti conchide altfel cand in discursuri referitoare la Romania se afirma ca atarnarea occidentala a justitiei va continua, prin “parteneriat de pregatire a procurorilor” (Victoria Nuland), ca solutia de contracarare a adversarilor politici parlamentari, care se bucura de imunitate constitutionala pe timpul mandatului, ar fi “sa alegem alti membri”, “care sunt pregatiti sa isi exercite rolul parlamentar” (William Brownfield) si ca sustinerea pentru DNA “se va dubla” (Hans Klemm). Liber la schimbarea Guvernului si Parlamentului!
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 