Pastrarea liniei dintre Bine si Rau: Estomparea bunei guvernari Ponta ar fi o eroare

Pentru marele public, politica ramane un fel de cutie neagra, despre care nu se stie ce se afla inauntru. Precum black-box-urile de trista celebritate de la bordurile aeronavelor, care sunt cautate, in caz de catastrofa, pentru recuperarea inregistrarilor cu informatiile de zbor.

O fi bine, o fi rau? Glosand putin pe aceasta tema, cred ca ar putea fi vorba si de una si de alta, ca mai toate lucrurile din aceasta viata. Nutresc insa credinta ca si in politica, diada scopurilor si mijloacelor, pe care as transforma-o in triada prin adaugarea masurii, trebuie sa pastreze distinctia clara intre dihotomiile moralei, cu o finalitate neta a binelui.

Mai explicit spus, fara indoiala ca tacticile de partid reale, care servesc interesul national, nu vor fi facute publice pentru a nu ajunge la adversarii politici fara scrupule. Insa daca ele vor fi folosite pentru inselarea electoratului sau opiniei publice, reactiile de dezaprobare si de condamnare trebuie sa fie fara intarziere si fara echivoc.

O lume fara repere si fara modele ale binelui este una care poate ajunge cu usurinta la cheremul raului. Din nefericire, Romania este supusa din nou unei invazii a raului, cu pretentii de normativizare, ca si in 1989. Nimeni nu ar fi crezut sa se ajunga pana la a li se impune romanilor un „Minister al sentimentelor”, care sa le ceara „Sentimentele la control!”, tintite si sanctionate fiind cele referitoare la eroii neamului.

Ai sentimente de patriotism fata de pamantul romanesc sau de respect fata de memoria patriotilor Romaniei, conducatori si intelectuali nationalisti, eroi ai jertfei pe altarul patriei sau sfinti ai inchisorilor? Mars trei ani la inchisoare! Cam asta este filosofia unei vointe unilaterale, care face un drept unilateral. Sa nu ma intrebati ale cui sunt vointa si dreptul. Va pot spune doar ca asa ceva nu ni s-a intamplat nici macar in 500 de ani de suzeranitate turceasca, careia domnitorii romani i-au provocat pierderi destule si reale.

Si nu vorbesc aici de politica sau de sustinerea unor idei vetuste, ci de eterna simtire romaneasca, de legitima traire a constiintei de unitate, de solidaritate si de neatarnare a neamului, de coetnicitate, conationalitate si coreligiozitate, pentru care inaintasii au luptat si au murit, toti avand dreptul, chiar daca unii nu au invins, la a le fi respectata memoria de catre urmasi. Probabil ca vor urma „Decrete ale nesimtirii”, care vor abate sau interzice simtamintele pentru indigeni, pana cand sondajele privindu-i pe alogeni vor fi multumitoare. Ministerul orwellian al „Iubirii” ar avea pentru ce sa fie invidios.

In aceasta dantuiala a arbitrariului si golirii constiintelor si spatiului public de repere si de modele ale binelui, se inscriu si tentativele de relativizare a bunei guvernari Ponta. Este un adevar, toate statisticile il probeaza, ca Guvernul Ponta are cele mai bune sau printre cele mai bune rezultate economice din UE, deci buna guvernare nu ar trebui sa-i fie pusa la indoiala. Din pacate, asistam la un trend de estompare a acestei realitati. Ciudat este nu ca el vine din partea PNL, ceea ce, pe undeva, se inscrie in regula jocului pe care trebuie sa-l faca opozitia, ci din propriile randuri, din interiorul PSD.

Congresul PSD, din noiembrie, se va afla intr-o mare dilema, daca sa confirme realitatea bunei guvernari sau fantasmagoria unei factiuni care sustine contrariul. In ultimul caz, ar fi un semnal distrugator si pe termen lung, va dispare linia dintre bine si rau, distinctia dintre o buna guvernare si o proasta guvernare, posibil chiar motivatia pentru o buna guvernare.

Nu cunosc nici macar un singur caz din Europa Centrala si de Est in care un guvern corupt sa fi avut si o prestatie de buna guvernare. Nu stiu ce va decide justitia in dosarul juridic al lui Victor Ponta, dar intre coruptie si buna guvernare nu se poate face nicio legatura. Daca s-ar fi putut sau s-ar putea face, ar fi insemnat ca revolutiile colorate sa fi avut bune guvernari sau ca regimul de la Kiev, in topul coruptiei postcomuniste, sa fie simultan si in fruntea clasamentului bunelor guvernari. Ca nu este asa demonstreaza ca banii pentru crestere economica si bunastare sociala merg in buzunarele guvernantilor corupti.

Problema cresterii bunastarii sociale, simt nevoia sa o spun, ar putea fi partial imputabila Guvernului Ponta, in principal datorita alunecarii ideologice spre dreapta. Cu toate reparatiile si o serie de cresteri de venituri ale populatiei, directe sau indirecte, trebuie recunoscut ca Romania se afla in coada clasamentului UE privind veniturile salariale, ceea ce reprezinta, deocamdata, sursa neimbulzirii romanilor sa revina sa lucreze in tara, dar si a discriminarilor privind retribuirea si ajutoarele sociale in tarile rezidente.

Poate mai mult de jumatate din responsabilitate fata de standardul scazut al veniturilor romanilor revine dreptei, presedintelui Iohannis si PNL, tot din motive ideologice. Stanga s-a dus spre dreapta, dar dreapta, dupa destramarea USL, nu s-a dus spre stanga nici macar cu un milimetru, ci dimpotriva. Aici se inscrie toata istoria, eminamente ideologica de dreapta, a nepromulgarii si rediscutarii noului cod fiscal. Motivul, l-am mai spus, tine de decompetitivizarea veniturilor, preturilor, marfurilor, capitalurilor si investitiilor autohtone, comparativ cu cele straine.

Principalele critici la adresa Guvernului Ponta vin, asadar, din zona ideologiei, care i-a orientat guvernarea, deci a exercitiului defectuos ca sef de partid, dar, surprinzator pentru extrem de scurta etapa de dupa, si din zona guvernarii propriu-zise. Nu cred ca pactul de coabitare ii este necesarmente imputabil, a fost o manevra tactica, fara de care nu ar fi putut tine piept Partidului Popular European si Comisiei Europene, care l-ar fi zburat din functia de premier, motiv s-ar fi gasit, din moment ce au gasit pana si pentru respingerea rezultatului unui referendum. Fara pact, cred ca notiunea de tactica si-ar fi pierdut semnificatia, dar Ponta a depasit cu inteligenta si flexibilitate momentul.

Un al doilea „cap de acuzare”, tot ideologic, privindu-l pe Victor Ponta, care a iesit si mai bine la iveala dupa recentul interviu al lui Crin Antonescu, a fost crearea USD si ruperea USL, in urma asumarii unei proaste si tendentioase sfatuiri, care se pare ca a facut parte dintr-un plan vizand alegerile prezidentiale din 2014, unde in mod clar a jucat prost pe toata linia. Lipsa de experienta politica si prinderea in clestele unor semnale duble, de a candida la prezidentiale, venite din partea baronilor PSD, care sperau, astfel, ca pozitiile sa le fie aparate de coltii DNA, si din partea dreptei, ne amintim ca Basescu sustinea ca nu se poate ca cel mai mare partid sa nu aiba candidat, l-au condus pe premierul Ponta la esecul din noiembrie, de unde a inceput declinul si de unde, foarte probabil, i se va trage sfarsitul politic ca premier.

Din sfera guvernarii, recentul act de constituire a unui comitet de supraveghere prudentiala, avandu-l in frunte pe seful BNR, Mugur Isarescu, care va avea dreptul sa supervizeze actele de guvernare, constituie, dupa parerea mea, o greseala cu mari repercusiuni viitoare. Practic, ceea ce Grecia nu a avut, franghia cu care sa lege fedeles guvernul, la ordinul creditorilor internationali, Romania a obtinut printr-o simpla semnatura, data de Victor Ponta, a unuia dintre ultimele sale acte care i-au mai ramas, ca sef de Guvern (daca nu chiar ultimul, ca relevanta).

N.B.: Daca guvernul stangii va cadea, eveniment pe care il anticipez nu mai tarziu de aceasta toamna, il vad premier al viitorului guvern, de dreapta, pe Crin Antonescu. Am un motiv intemeiat pentru aceasta evolutie, dar pana atunci, fapte bune!