Geopolitica din spatele crizei din Ucraina pare a fi una de intretinere, prin care sa se alimenteze psihoza pentru un al doilea razboi rece si o noua diviziune europeana. Ramanand fara obiectul muncii, dupa 1989-1991, vraja care-i facusera pe ulii atlantisti ai razboiului rece sa fie deasupra tuturor a inceput sa se risipeasca. Ca in basmul slavician in care imparateasa era cocotata pe douasprezece perne, realpoliticienii americani au fost surprinsi sa vada cum acestea au inceput sa le cada, rand pe rand, pana nu a mai ramas niciuna. Distrugerea sau prabusirea sovietismului, pe care si-o dorisera atata, i-a aruncat in cea mai mare groapa de potential, dar a lovit involuntar si in protocronismul evreiesc al comunismului.
Macar de dragul acestui protocronism iudeo sau sionisto-comunist, daca nu de teama unor consecinte simetrice, aceasta greseala strategica ar fi putut fi evitata. Probabil ca din cultura prudentiala, care in acest caz a lipsit, a izvorat si un proverb chinezesc, dusmanul nu trebuie niciodata sa-l invingi de tot. Desi noi profeti au inceput sa recutreiere estul european, ducand cu ei uraciunea pro-razboi rece, nu mai este cale de intoarcere. Libertatea pe care a adus-o pragmatica si echitabila ordine multipolara a pecetluit sfarsitul utopiei si robiei suprematiei. Sta scris: rusii au pus capat molimei masonice marxiste si au vindecat lumea.
Daca ne-am lamurit asupra surselor crizei ucrainene si motivatiei tergiversarii stingerii focarului, ne putem intreba cand si cum se va incheia aceasta lupta fratricida, asa cum sunt si cele araba si coreeana. Cele mai probabile scenarii sunt cele de implozie administrativa si de fraternizare pro-rusa. Implozia administratiei centrale de la Kiev da deja semnale sa se produca. Regimul lui Petro Porosenko nu se mai bucura de credibilitate. Dupa unele sondaje, decredibilizarea politica si publica ar tinde catre 80%. Dar, chiar si intr-o evaluare minimala, este limpede ca defectarea crescanda a politistilor si militarilor catre militiile din Donbass, cifrele parchetului militar ucrainean indica 8000 de fraternizatori din structurile de forta, reprezinta inceputul sfarsitului.
Constiinta apartenentei la acelasi neam slav a cunoscut o radicalizare in acest an, de implinire a 1000 de ani de crestinare, de catre printul Vladimir, care i-a botezat in Nipru pe rusii kieveni, belarusi si moscoviti, cum ii impartim astazi, dar care atunci erau un singur popor, al pamanturilor rusesti. Implozia administrativa va fi grabita si de falimentul financiar-economic. Germenii unei fraternizari pro-ruse a ucrainenilor se afla in numarul mare de refugiati in Rusia, de ordinul milioanelor. Exista insa si o fraternizare pro-ucraineana a rusilor, detectabila in lungul sir de concesii economice si financiare.
Candva, acest timp nu este departe, cele doua tipuri de fraternizare se vor transforma intr-una singura. Occidentalii pot face oricand pasi inapoi, mai ales cand este vorba de sustinere cu bani si cu alte resurse, deja au inceput sa fie precauti cu acordarea de vize ucrainenilor. Cu toata propaganda occidentala pro-Ucraina, din rapoartele observatorilor OSCE, de la fata locului, transpar destule nemultumiri si critici fata de Kiev. Va fi greu de crezut ce rusii isi vor respinge fratii, care sunt de fapt tot rusi, carora ei, rusii, le-au dat numele de ucraineni, din ratiuni geopolitice si geostrategice, de creare a unui cordon sanitar, in momente istorice de securitate exceptionale in care s-a aflat Rusia, marcate de cele doua razboaie mondiale si de razboiul civil care a durat peste saptezeci de ani.
Este posibil si un scenariu politic, dupa ce a fost creat un guvern ucrainean in exil, prin care sa aiba loc alegeri anticipate generale, prezidentiale, parlamentare si locale. Ar fi de dorit in locul unui “Maidan nr. 3”, cum a prognosticat fostul presedinte polonez Aleksander Kwasniewski, prin care “Ucraina se va indrepta spre Rusia”. Stabilitatea administratiei Porosenko este pe muchie de cutit, mai ales dupa ciocnirile din vestul Ucrainei, care au avut loc intre ultranationalistii ucraineni din Sectorul de Dreapta si fortele guvernamentale. In momentul de fata, s-a trecut de la situatia cu doua Ucraine la cea cu trei Ucraine. Exista Ucraina de Est, cea mai omogena, pro-rusa, Ucraina de Centru, din jurul Kievului si Niprului, bietnica, formata din majoritari ucraineni si minoritari rusi, sau, la rigoare etno-istorica, tot rusi, cum erau numiti in timpul Rusiei Kievene, si Ucraina de Vest, multietnica, cea mai neomogena, formata din teritorii care au fost luate prin forta de la tarile vecine (o explicatie probabila si pentru acutizarea, in zona, a “etnonationalismului” gruparii Pravi Sektor).
Exista si o stare paradoxala, de loc de invidiat pentru regimul Porosenko. Desi Ucraina a fost declarata de catre SUA o tara aliata non-membra NATO, o gaselnita pentru a obtine aservirea politico-militara si a induce false sperante, pentru ca cei care s-au dat pe mana americanilor au sfarsit-o rau, dezbinati sau fragmentati (v. sugestia sefului trupelor americane din Irak, de miercuri, de impartire a tarii in doua state sau planurile americane de impartire a Siriei), este de observat ca tarile vecine de la care a luat teritorii sunt membre NATO. Prin urmare, asistam la o contradictie, in potentia, intre integritatea teritoriala a Ucrainei, pe care presedintele Porosenko o revendica si pentru care cere protectie occidentala, cu precadere americana, cu referire explicita la tendintele Rusiei de anexare sau realipire, pe de o parte, si scopurile tacite de reintregire ale tarilor NATO vecine, de la care are incorporate teritorii, ca urmare a consecintelor pactului Ribbentrop-Molotov, pe de alta parte. Privind pactul de impartire a Europei Centrale si de Est, Vladimir Putin a sustinut ca “URSS nu a avut de ales”, in timp ce Angela Merkel a reprosat ca “Impartirea Poloniei si anexarea tarilor baltice au fost ilegitime.” Acest dezacord dintre presedintele Rusiei si cancelarul Germaniei are proiectii atat pentru trecut, cat si pentru viitor. Ar putea fi intoarse, astfel, ultimele file din cartile de istorie despre sovietism si al doilea razboi mondial.
Fragmentarium Politic 