Marile greseli ale comunismului par a reveni, incet, dar sigur, in spatiul politic romanesc. Dupa valurile intelectofobe si mnemocide pe care le-a starnit recenta lege neocomunista antilegionara, de inspiratie evreo-paukerista, pare sa fi venit timpul ca umbrele trecutului comunist sa atinga si politica externa. Cel putin asa rezulta dintr-o scrisoare deschisa a lui Adrian Severin, politician de stanga, fost ministru de externe (1996-1997), adresata, acum cateva zile, lui Hans Klemm, noul ambasador al SUA in Romania.
Citita cu atentie, in spirit si in litera, si trecand peste caracterul fluviu si peste tacticile critice, de curatare a terenului pentru o noua fundatie diplomatica americana la Bucuresti, obisnuite intr-o diplomatie politica abila si disimulata, epistola lui Adrian Severin ne apare, fara urma de indoiala si in toata splendoarea, ca una pe care as numi-o a „curtoaziei de inchinare”. Fara nicio ezitare, trebuie reamintit ca inhamarea politicii externe romanesti la carul politicii externe americane este o strategie profund eronata. In capcana acestei greseli politico-diplomatice, naruitoare a independentei si suveranitatii, a cazut si fostul lider comunist Nicolae Ceausescu, care, dupa punctul de maxima „glorie” in care s-a lasat folosit, in 21 august 1968, avea sa culeaga, si o data cu el si Romania, fructele amare ale loviturii de stat de dreapta, din 1989.
Dupa cum s-a dovedit in ultimii ani, ai Aministratiei Obama, politica externa a SUA nu a fost nici de stanga, nici de dreapta, criteriul ideologic nu a avut niciun rol. Determinant a fost cel de obtinere de avantaje unilaterale, de la tari partenere sau aliate care, in mod evident, erau desconsiderate din aceste calitati, din moment ce li se refuza o pozitie egala de independenta si suveranitate, singura care poate aduce reciprocitate si efecte comparabile, fiind tratate ca niste colonii. Asa se explica si desconsiderarea fata de guvernul lui Victor cel de stanga si fata de guvernul lui Viktor cel de dreapta, retrogradarea diplomatica a tarilor lor de catre Washington, de la ambasadori la insarcinati cu afaceri, din 2012 in primul caz, din 2013 in cel de-al doilea.
In esenta, filosofia scrisorii lui Adrian Severin pentru ambasadorul american suna destul de povatuitor si de pragmatic pentru interesele americane, ca o asumare a „pilotarii” de la tarmul romanesc a „marelui crucisator american prin apele stancoase ale viesparului oriental. ”Autorul sugereaza americanilor sa nu se mai amestece in treburile interne ale romanilor, sa o lase mai moale cu statul de drept, cu separatia puterilor, cu defaimarea parlamentului si cu revolutia procurorilor. „Inauntru, se poate citi printre randuri, lasati-i sa faca ce-or vrea, sa se certe, sa-si scoata ochii, dar in afara folositi-i ca proxy pentru interesele voastre in regiune.”
Concret si politically correct, Severin i-a fiecare tara vecina si din regiune si le exemplifica americanilor cum si in ce domenii ar putea romanii sa le intermedieze si sa le implementeze interesele specifice. Nu lipsesc nici argumentele de empatie, de „vis american” si de „cauza comuna”, dar, ca „cetatean roman”, cum isi incepe si petitionarul petitia, dar si ca om din regiune, ma simt stanjenit, ca sa nu spun nemultumit, ca nu face vorbire si despre „visul romanesc” si „cauza regionala”, care fiecare in parte implica interese specifice.
Nu am inteles ce vrea sa spuna cu „principiul” ca „ceea ce este bun pentru SUA va fi bun si pentru Romania”. Mi se pare o generalizare nepermisa, care nu ia in calcul ca un interes unilateral, ca de putere coloniala, nu va fi niciodata bun pentru o tara tratata ca o colonie, si aici Adrian Severin are dreptate cand il citeaza pe Eminescu. De acord, pana la limita de unde incep pretentiile unipolariste, ca ceea ce este rau sau inacceptabil pentru SUA, ca subiect egal de drept international, va fi si pentru Romania.
Cine urmareste suprematia in orice conditii si cu orice pret sau se amesteca in toate pentru ca el sa se inalte si pe ceilalti sa-i tina la pamant, aici vorbesc in general, fara trimiteri, desi istoria a aratat ca de cele mai multe ori statele insele au fost vinovate de favorizarea sau acceptarea unor asemenea politici de pozitionare unipolara, nu are parteneri sau aliati, ci doar supusi. Imi pare rau sa-i reamintesc unui fost sef al diplomatiei romanesti, pe care conceptul scrisorii il face suspect de idolatrie politica, indemnul fostului presedinte Emil Constantinescu, de a nu avea suflete de sclavi. Subscriu la ruga cu care Adrian Severin si-a incheiat scrisoarea, dar, cum nimeni nu o face pentru tara ta, oricum nu in primul rand, imi inalt si eu o ruga catre cer: Dumnezeu sa binecuvanteze Romania!
N. B.: Apreciez ideile critice ale lui Adrian Severin la adresa geopoliticii regionale a Rusiei, cu atat mai mult cu cat vine, in mod neasteptat, din partea unui reprezentant de seama al stangii romanesti. Este o proactie, cu adevarat naucitoare, la plangerea propagandistica publica, neintemeiata, de ieri, a unui fost consilier prezidential de dreapta, Iulian Chifu, care pretindea ca politicienii romani nu mai ataca subiectul Rusia. Dovada contrarie a existat, dar nu a fost informat.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 