Ipoteza: Invazie sau stramutare?

Unora le plac la nebunie cuvintele suprematie si leadership. Despre primul tot auzim in ciocnirile cu multipolarismul (desi multumiri pentru “suprematie” am auzit si in iulie, cand sonda New Horizons s-a apropiat de Pluto), despre ultimul, in urma cu o zi. “Va felicit, Frau Merkel, pentru leadershipul in criza imigrantilor din Europa. Gut, tineti-o tot asa!”, cam asa poate fi rezumat unul dintre mesajele pentru care presedintele american, Barack Obama, a sunat-o pe Angela Merkel, cancelarul german, dupa cum a informat, joi, Casa Alba.

Lasand pamfletul de o parte, oricare dintre cele doua posibilitati din intrebarea din titlu este la fel de grava, pentru ca implica politica si geopolitica. Deceniul razboaielor americane din lumea islamica, asa-zisele primaveri arabe si terorismul “statului” pretins islamic au pus in miscare mase mari de populatie, care fug din calea cataclismului umanitar pe care aceste fenomene politico-militare si socio-politice l-au declansat. Nu migreaza la neamurile putred de bogate de pe urma petrolului, din regiune. Nu la bogatii atlantici, pentru reparatii si despagubiri. Ci in Europa, afectata de criza datoriilor suverane, a monedei euro, a spatiului Schengen, a sanctiunilor impotriva Rusiei etc.

De ce invazie? Desigur, nu este vorba de una cu arme, dar felul cum taie plasele de sarma si distrug gardurile duble de la granitele statelor europene de intrare, cum forteaza cordoanele de politie, comportamentul agresiv, revendicativ sau de evitare a inregistrarilor in taberele de primire si nu in ultimul rand sursele banilor, propagandei si logisticii imigratiei ridica semne de intrebare. Niste oameni disperati pot fi manipulati si infiltrati. Sa nu ignoram ca vin din teritorii ale unui fals jihad si ale unui fals Stat Islamic, ca exodul poate ascunde falsi imigranti. Ceea ce este direct palpabil si comensurabil este ca fenomenul escaladeaza, ca dupa un plan care ar urmari atingerea unei mase critice. Intentiile care se pot ascunde in mintile rauvoitoare pot fi mai periculoase decat armele.

De ce stramutare? Omogenitatea etnica sau religioasa a unui popor sau natiuni a fost dintotdeauna cel mai mare obstacol in calea planurilor realpolitik si geopolitice. De aici, atacurile pe identitati si habitate, de slabire prin impurificare, prin stramutari si colonizari. Fascismul si comunismul au deplasat in mod fortat dintr-un loc in altul mase mari de populatii, pentru a modifica compozitii si balante etnice, ca modalitati de invrajbire, in scopuri de supunere si dominatie politica si geopolitica. In zilele noastre, stramutari oficiale nu mai sunt posibile, sunt incalcari ale dreptului international si dreptului national. Reamintesc, si Constitutia Romaniei, art. 3, ali. 4 prevede ca “ pe teritoriul statului roman nu pot fi stramutate sau colonizate populatii straine.”

Totusi, indirect, pentru a nu cadea sub interdictia stramutarii, efecte similare se pot obtine prin razboaie locale sau regionale. Consecintele sunt la fel de nefavorabile si pentru populatia dezradacinata, rupta brutal din habitatul rasial, statal, national, cultural, religios etc., si pentru poporul amalgamat, nevoit sa o primeasca (nemaivorbind de presiunea pe consumul de resurse). Studii medicale au observat, de pilda, ca populatiile al caror ADN s-a format in mii de ani intr-un mediu solar intens au suferit diferite boli degenerative (neurologice, de nutritie, in special de obezitate si diabet etc.) dupa ce au fost stramutate in medii temperate sau reci. De aceea, sustin interpretori ezoteristi si cabalisti ai genezei biblice, Dumnezeu a dat fiecarei rase o culoare si un pamant, pentru ca rasele sa nu-si uite drepturile de mostenire si sa nu se amestece.

Stramutarea fortata pe care o vedem in prezent pare a fi o secventa in plina desfasurare din planul Huntington, de ciocnire a civilizatiilor. Catre o asemenea idée suntem condusi daca privim fenomenul in ansamblul scenei geopolitice, cu tentative de a ostiliza, conflictualiza si, in final, macina doua parti. Este ceea ce papusarii concep si incearca de la inceputuri.

Multa lume s-a intrebat ce l-a apucat pe autorul gramaticii generative, un manual de subjugare prin manipulare, sa descrie SUA ca un stat “terorist” si Europa ca un “servitor” al acestora. Raspunsul il gasim in alaturarea abila a doua mesaje toxice, in care unul este antidot pentru celalalt, dar nu si invers, pe care le-a livrat intr-un interviu Euronews. Simplificand la maxim, prin punerea intre paranteze a tuturor achizitiilor si standardelor in materie de drepturi ale popoarelor si natiunilor, de democratie si de drept juridic, Noam Chomsky sugereaza stereotipul biblic canaanen, de migratii sau stramutari geopolitice. Chomsky “simte” ca Europa ar fi “rasista”, chiar mai mult decat SUA. Doar zice, pentru ca nu demonstreaza cum poate fi rasista o tara in care un minoritar de culoare a fost ales presedinte, si inca de doua ori, nici cum si de ce popoarele care isi apara identitatea si pamanturile ar fi “rasiste”. Europa nu este un popor sau o tara, cum insinueaza Chomsky sau cum este America, ci o multitudine de popoare si de tari, neincorsetabila in formule geopolitice constrangatoare si suprematiste, ale unei unice puteri statale.