Privesc cazul primarului Capitalei cu rezerva acelui clasic „daca” (daca acuzatiile vor fi probate), dar comentariul meu este pe datele procurorilor DNA, nu ale politicienilor (aici mai am si o a doua retinere, privindu-l pe fostul primar al Sibiului).
Cleptocratie – plutocratie – democratie, aceasta succesiune pare sa fie o legitate, daca privim la alcaponism si la ce a urmat dupa. Prohibitia o avem de 25 de ani, sub forma austeritatii, care face ca unii sa se imbogateasca in mod ilegal. Ca si imigrantul Al Capone, imigrantii Oprescu-Schmayer si Ponta-Ponte au devenit capi de retele de crima organizata, aciuate in administratie.
Este, intr-adevar, halucinant sa vezi cum coruptia a devenit un drog care macina clasa politica. Trebuie sa existe, daca nu cautata, o cale pentru a iesi din cercul vicios pe care il fac politica si coruptia, din tentatia de a intra in politica pentru imbogatire, nu pentru servirea interesului public. Romania merita o revolutie, nu numai o liturghie. O revolutie anticoruptie, care inainte sau simultan ar trebui sa fie electorala. De sus si pana jos, de jos si pana sus.
Daca nu m-am facut suficient inteles, detaliez si accentuez, revolutia procurorilor, in curs de desfasurare, este necesara dar nu si suficienta; trebuie intreprinsa si una a clasei politice, in asteptare, care, dupa parerea mea, se poate realiza printr-o revolutie electorala, simultan la toate nivelele, pentru a nu mai lasa nici-o posibilitate de reproducere a coruptiei politice prin decalarea alegerilor.
Aceste decalari reprezinta sau pot reprezenta, in opinia mea, brese prin care coruptia se poate regrupa. De fapt, stricto sensu, o revolutie, in speta cea electorala, avand ca tinta coruptia, inseamna o lovitura, o schimbare brusca si in profunzime a sistemului corupt sau a oamenilor care il populeaza.
Actualizare. Nu cred insa ca azi mai este vidul de valori de pe vremea copilariei postcomunismului, a inceputului democratiei si statului de drept. Faptul ca Sorin Oprescu a ajuns la “beci”, cum plastic s-a exprimat Traian Basescu, arata mai degraba o stare de rarefiere, cu un inceput spre plinatate, au fost totusi doua alternante stanga-dreapta, in 1996 si in 2004, ultima cu un inceput de intindere pe un al treilea ciclu de dreapta, din noiembrie 2014, ori mi se pare discutabila continuarea aruncarii vinei pentru coruptia endemica pe seama mostenirii comuniste, de acum un sfert de veac.
Daca si in al treilea ciclu electoral de regim de dreapta continuam sa justificam coruptia prin “greaua mostenire”, ceva este in neregula. Ori cele trei cicluri de dreapta au obtinut unele rezultate in lupta anticoruptie, si atunci este nerealist sa o tot tinem cu “vidul de valori” etc., etc., ori dreapta a fost complicele coruptiei si, atunci, este vorba despre o alta mostenire, sa-i zicem de “democratie liberala”, numele noului capitalism, monoideologic. Cred ca este necesara o clarificare conceptuala, politologica.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 