Poate parea de neinteles ca in comunism a fost posibila infiintarea legala a unui sindicat liber si autoguvernat’ de tipul „Solidarnosc”, din Polonia (1980). Aproape la fel de neinteles ca aparitia oficiala a politicii de „Glasnost” si „Perestroika”, cinci ani mai tarziu, la rusi. Este timpul sa recunoastem, intre cele doua miscari a fost o legatura de idei de netagaduit, poate mai dificil de spus, cel putin in acest moment, cine pe cine a influentat. Accentuez legatura ideatica, organizatoric si ca timp au fost altceva, poate la fel cum evenimentele americane din 1776 le-au influentat pe cele franceze din 1789.
A reprezentat „Solidarnosc” o repetitie pentru „Glasnost” si „Perestroika”? Ipoteza ramane o sarcina pentru cercetarea istorica, ce putem afirma acum, fara a fi nevoie de demonstratie, este ca drogul comunismului patrunsese adanc in unele constiinte, mai slab instruite, fara indoiala, cum au fost si multi dintre liderii comunisti, reactiile nu erau de neglijat, puteau fi testate numai intr-un experiment la scara redusa. A fost limpede ca „Solidaritatea” a aparut la confluenta nationala dintre politic si civic, pe Ideea Nationala. De pe ambii versanti ai altitudinii spirituale poloneze, politic si civic, s-a constientizat caracterul strain si ostil al ideii de communism.
Comunismul nu a fost o idee poloneza, asa cum nu a fost nici rusa sau est-europeana, deci nu avea cum sa serveasca valorile locurilor si interesele popoarelor acestor pamanturi. Este un al doilea exemplu, la fel de putin constientizat, de convergenta punctuala, la inceput, urmat de o unitate crescanda, culminata in 1989, de cum politicul si civicul au rezonat, de cum ideea politica s-a hranit cu ideea civica si de cum, in final, s-au identificat. Ideea ca politicul si civicul ar fi niste antipozi prin definitie este falsa, demonstratia am vazut-o in istoria recenta, in cum dintr-o miscare civica anticomunismul a devenit ideologie si politica.
Comunismul a fost ostil crestinismului, cel mai puternic element de identitate culturala, prin politicile de ateism si de peresecutare a bisericii. Comunismul a fost ostil elitei nationale, prin batjocorire, totura, inchisoare si exterminare fizica. Comunismul a fost ostil independentei si suveranitatii, prin impunerea de guverne satelite, sub ordine straine. Solidaritatea poloneza si, apoi, celelalte miscari politico-civice din celelalte tari comuniste, au fost inceputuri ale miscarilor de nationalizare ale modurilor de organizare social-politica.
„Solidarnosc” ramane o ilustratie a felului cum, pornind de la celulele tesutului social pe care le reprezinta muncitorii, au fost sfaramate lanturile unei ideologii inselatoare, resimtite in efectele antinationale, pentru reconsolidarea identitara si reconfigurarea statal-nationala. Prin contrast, sindicatele occidentale sunt inactive, azi, ca organizatii profesionale, substituientii „intelectualii critici” si „societatea civila” sunt concepte cvasipolitice, de unde si lipsa de prospetime, stagnarea sau osificarea politicilor guvernamentale.
http://www.contributors.ro/global-europa/solidarnosc-dupa-35-de-ani/
Fragmentarium Politic 