Conditionarea politica a statelor si psihologica a lumii reprezinta nota cenusie dominanta a ordinii unipolare, post-razboi rece. Scopul papusarii indivizilor si comunitatilor este crearea omului global, dupa model comunistoid, a cetateanului lumii, sclavul ordinei unipolare. Pentru depapusizarea lumii este nevoie de deconditionare. Reiau comentariul pe care l-am facut, ieri, la un articol pe Contributors, pe tema unei povesti papusaresti despre refugiati:
http://www.contributors.ro/global-europa/povestea-unui-refugiat-lectii-ale-secolului-xx/
Este limpede ca povestea oricarui etiopian, sa-l numim generic „Ahmad”, refugiat in anii ’80 in SUA, este diametral opusa de cea a oricarui „Ahmad” sirian, din 2015, refugiat sau pe cale sa se refugieze in Europa. In Germania, de fapt, unde declara toti refugiatii ca vor sa ajunga. Nu este prea clar de ce acolo, unde este un cult proverbial al muncii, „nemtesc”, cu o competitie a muncii foarte stranse, piata te include sau te exclude, nu are nimic de-a face cu traiul in umbra politicilor sociale sau a corectitudinii politice. Circula ideea ca s-ar vrea „pedepsirea” Germaniei pentru ca strica socotelile celor care s-au invatat sa traiasca pe datorii astronomice, nicicand returnabile, deci parazitar, pe resursele altora. Cert este ca haituitorii cu steaguri false ii alunga din Siria pe islamici, la fel si pe crestini, pentru a-si umfla cu falsi islamici o bula anti-islamica cat mai mare pe pamanturile acaparate de la bietii izgoniti.
„Ahmad” etiopianul nu a ajuns in SUA pe valul amenintarilor unui stat terorist al conationalilor sau coreligionarilor, de cucerire, colonizare sau califatizare a Americii. Nici nu a fost urmat de vreo nava cu armament si munitie in containerele cu „ajutoare” pentru „refugiati”, asa cum este cazul cargoului care provenea din Libia, capturat in drum spre Grecia. Nu mai vorbim de cele doua situatii, de securitate si ale economiei globale, despartite de trei decenii si jumatate, care nu sunt comparabile. Ori de deceniul de razboi american din Golf, in numele utopiei faraonice numite „Marele Orient Mijlociu”. Unii spun ca ar fi vorba de un razboi de PR, dar nu stiu daca lumea poate fi inselata la nesfarsit, dupa o schema suprauzata (si rau famata).
Altceva ar fi fost mai interesant de aflat de la etiopianul refugiat Ahmad, mai ales ca are atatea lecturi politice si un atat de mare interes pentru regimurile politice, cum explica violenta civila din noul sau habitat si ce parere are despre comercializarea civila a armelor. Din cate stim, numai in statele nord-africane si arabe cu razboaie civile fiecare islamist are o arma.
Fragmentarium Politic 