A murit in prima linie: In memoria carturarului patriot Corneliu Vadim Tudor

Corneliu Vadim Tudor nu a fost numai politician, ci si scriitor si jurnalist. In toate s-a afirmat ca un intelectual hipercritic, urmare a unui temperament vulcanic, dar si a unui angajament nemarginit. Toate i-au adus conflictualitate, in care a plonjat cu un echipament lingvistic extrem de sulfuric si de sulfuros, uneori invectivant, cum se intampla in lumea reala. Sugestiv pentru profilul de luptator este ca ultimul conflict, imaginar de aceasta data, l-a avut cu Moartea. In urma cu o saptamana, intr-un poem inedit, „Ultima cafea”, cheama Moartea la o cafea, dupa care, in final, ii spune: Acum esti captiva la mine / Am vrut sa-ti arat, draga mea / Ca nu-mi este frica de tine: / Ti-am pus soricioaica-n cafea. /

Exista o diferenta enorma intre a-ti face cunoscute opiniile si a-ti impune opiniile. La Vadim tocmai aceasta ultima caracteristica a prevalat, care, in mod curios, l-a facut sa se asemene uimitor cu adversarii sai. De ce nu s-a lasat CVT programat cu programul NLP care identifica extremismul cu nationalismul identitar, cu colectivismul majoritar, cu etnocratismul popular etc.? Probabil pentru ca stia ca este o minciuna, ca trambitasii pe aceasta tema sunt cei mai mari nationalisti si etnocrati, ca accentul pe identitate, pe majoritate si pe popular este inerent tuturor culturilor, de-a pururi, cum este si diversitatea, ca sunt elementele care dau si conserva diferenta.

Carturarul patriot a inteles ca o minte luminata nu trebuie sa-si fie suficienta siesi, ca are o datorie sacra, sa coboare din turnul de fildes in cetate si sa se inroleze, mai ales in ceasuri de cumpana. Profilul omului Vadim a fost un design sincretic intre liniile tari, dure ale politicianului dedicat si liniile sensibile, spirituale ale poetului. Acesta a fost Corneliu Vadim Tudor, un balans intre doua lumi, intre dusmaniile pe care le aduce politica, o lupta pentru putere, si patimile pe care le aduce scrisul, o lupta pentru glorie. Daca si cat a reusit, numai istoria o va spune. Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace! Amin!