Cand il invoci, raul chiar vine: Drama de la Clubul Colectiv. Coincidente soft, cu efecte hard. Prea multe pentru a nu ne trezi

31/10/2015

Sinistrul de azi-noapte, de la concertul rock de Halloween, din clubul bucurestean Colectiv, cu incendii, explozii, 27 de morti si 146 de raniti, din care 4 straini, un bilant foarte asemanator celor din atacurile teroriste, trebuie tratat cu maxime rationalitate si solidaritate. Ultima s-a vazut, o mobilizare de resurse materiale si umane cum doar la Revolutie a mai fost, dupa cum a declarat, profund impresionat si implicat, profesorul Ioan Lascar, medic de la Spitalul Floreasca. Cealalta va fi ceva de mai lunga durata, o vom vedea in analize de specialitate si in dezbateri publice, din care sper sa tragem cele mai potrivite concluzii si masuri legislative si educationale.

Probabil ca stapanii jocului politic vor stramba din nas, dar reactiile institutionale si cetatenesti au fost exemplare. Exploatarea politicianista a tragediei ar fi cea mai mare greseala. Daca vor fi tentative, este bine sa stim ca inapoia lor se ascunde dezbinarea. Desi comparatia intre aprinderea de artificii intr-un spatiu inchis si tapetat cu materiale hiperinflamabile si detonarea unei bombe nu este chiar deplasata, pronuntarea asupra naturii evenimentului este inca prematura. Va fi foarte important sa aflam cu exactitate ce s-a intamplat, daca in suita de coincidente, pe care le-as numi “soft”, ca izvorand dintr-o “inteligenta”, exista mana intamplarii, a destinului, ori o minte criminala.

Iata cateva dintre coincidententele “soft”, care au dus la efecte atat de “hard”, culese din simboluri, fapte si marturii care circula pe retelele de socializare:

  • Carnagiul s-a produs in timp ce se canta melodia “The Day We Die” / “Ziua in care murim”, o coincidenta care poate fi interpretata ca profetie, preambul sau amuzament.
  • Afisul evenimentului cuprindea titlul, care este si numele trupei, “Goodbye To Gravity” / “La Revedere Gravitatie”, despartire care se intampla doar cand se moare, si imaginea oculta a unei inclestari de lupta, invaluita in flacari, sub care se aflau cuvintele “Mantras of war”, numele noului album al rockerilor.
  • Inainte cu o ora de producerea accidentului, cineva a postat pe instagram o poza cu urmatorul text: “Goodbye To Gravity are killing it in Colectiv right now!” / “Goodbye To Gravity rup norma (mot-a-mot, in engleza: o omoara) chiar acum in clubul Colectiv!”
  • Artificiile au lovit si incendiat stalpul din stanga scenei, de langa usa, creand un baraj de flacari, un fapt, ca o intentie, parca, care a jucat un anumit rol in formarea busculadei si dopului de trupuri de la iesire. Localul nu dispunea de iesire de urgenta, iar stingatorul nu a fost gasit, cand a fost cerut.
  • Concertul de rock, de intampinare a sarbatorii pagane a Halloween-ului, a fost intr-o zi de vineri, care are o semnificatie crestina duala, una aducatoare de napasta, ca zi in care Iisus Hristos a murit pe cruce, dar, din acelasi motiv, si una fasta, de reculegere, ca cea mai intransigenta dintre sfinte.
  • Intrarea la spectacol a fost libera, ca o parodiere a “optiunii de alegere”, a corectitudinii politice cum am spune astazi, cunoscand mandria diavolului de a poza ca democrat. Melodia pe care s-a produs jertfa prin ardere, holocaustul cum spun evreii, este pe canalul VEVO, perceput sau cunoscut prin faptul ca majoritatea melodiilor de pe acest cont este cu mesaje subliminale satanice.
  • Potrivit avertismentului unei foste adepte a unui cult satanic din San Francisco, sarbatoarea de Halloween nu este o distractie pentru copii, ci o manifestare satanica, in onoarea printului intunericului. Ea susține că în lume, în anumite locuri, pe data de 31 octombrie au loc sacrificii umane, pentru celebrarea „sărbătorii Halloween”.
  • Intamplator sau nu, NASA, ale carei comunicari publice au inceput sa semene tot mai mult, in ultimul timp, cu niste enunturi politice in slujba conceptului de suprematie (v. interferenta declaratiilor sale cu cele apoteotice ale presedintelui Obama pe tema planetei pitice Pluto), ceea ce nu este cu totul neobisnuit in perioadele de criza, a anuntat ca o cometa moarta va trece aproape de Pamant, sambata, de Halloween, care seamana, “stranie coincidenta”, cu un cap de mort. “Am putea spune ca s-a deghizat in craniu la trecerea sa (pe langa Pamant) de Halloween”, afirma, amuzat Kelly Fast, cercetator la NASA.” Sa fie si asta un gen, irepresibil, de celebrare?
  • Ambii chitaristi ai formatiei Goodbye to Gravity au murit in urma incendiului din Club Colectiv, iar ceilalti membri se afla in spital, cu rani grave.

Coincidente sau nu, s-a vazut, in acest caz, ca atunci cand il invoci, raul chiar vine. Sunt prea multe coincidente pentru a nu ne trezi. Familia, scoala, cultura, pe speta muzica, biserica, nu in ultimul rand legea ar trebui sa se preocupe, primordial si formativ, de oferta educationala si de petrecere a timpului liber de catre tineri, intr-un mod sanatos, lipsit de riscuri si specific modului de a fi, romanesc si european.


Comicul de limbaj dublu al ambasadei americane: Atarnarea justitiei Romaniei de politica SUA, prezentata ca “independenta” a justitiei

29/10/2015

In substitutia sau confuzia cuvintelor “independenta” si “dependenta” din discursul politico-diplomatic al ambasadei americane la Bucuresti privind justitia din Romania, marele dramaturg Caragiale ar fi gasit, foarte probabil, o sursa bogata pentru comicul de situatie. Poate ca de sub pana sa ar fi iesit o capodopera de satira politica, in care locul unei “scrisori pierdute” l-ar fi luat un cuvant pierdut, cel de independenta.

Am ales registrul comic, eufemistic spus, de comunicare a unei nemultumiri care nu este numai a mea, gandindu-ma la ce a spus fostul presedinte Basescu, miercuri seara, la B1 TV, că printre judecători şi procurori sunt, ca şi în politică, atât oameni buni, cât şi oameni fără caracter, şi că a discutat cu procurori care, “razand, îşi enumerau scalpurile de politicieni de la cingătoare”. Fara indoiala, rasul acelor procurori era sardonic, a carui cea mai noua explicatie o gasim in apelul ambasadorului american, Hans Klemm, care, proaspat sosit la post, a tinut sa ceara liderilor romani “sa ii apere in mod public si cu tarie pe procurori”. Pai, sa ne mai scandalizam de ce s-a intarit coaja unor procurori, fara caracter?!

Calea dintre Ambasada SUA si Consiliul Superior al Magistraturii, batatorita de catre precedentul ambasador si, apoi, de catre insarcinatii cu afaceri ai ambasadei, nu a apucat sa se raceasca, pentru ca, azi, noul ambasador american la Bucuresti, Hans Klemm, a descins la sediul CSM, impreuna cu consilierul politic, Debra Hevia, si alti colaboratori apropiati. Cu acest prilej, Klem a dat asigurari ca “SUA sprijina Romania in identificarea și dezvoltarea unor mecanisme de susținere a independenței justiției, luptei împotriva corupției și a statului de drept.” Dumnezeule!, pe ce lume traim sau ce oameni sunt cei care dau asemenea “asigurari” politice si diplomatice ori cei care le accepta, de nu-si dau seama ca aceasta este cea mai sfruntata incalcare a independentei unei justitii?

Cei mai multi ne asteptam ca noul ambasador american sa nu mai fredoneze cu stridenta acest refren politizant, cu atat mai mult cu cat i s-a sugerat sa abandoneze aceasta strategie suparatoare pentru romani, in favoarea folosirii Romaniei in ameliorarea imaginii si intereselor americane in regiune, o chestiune mult mai pragmatica si mai profitabila, trebuie sa recunoastem. Supararea romanilor vine din constientizarea sau suspectarea instrumentalizarii politice externe a justitiei. O schimbare pare sa se fi produs, nu mai este chemata justitia la ambasada, ci ambasada merge la justitie, dar rapoartele, de o parte, si indicatiile si orientarile, de cealalta parte, au ramas aceleasi.

Pe de alta parte, este un fapt ca DNA-ul anticoruptie are sustinerea unor politicieni americani corupti. Este cazul senatorului Ron Johnson, care in timpul audierii in Senatul american a lui Hans Klemm, pentru ocuparea postului de ambasador in Romania, i-a trasat ca sarcina prioritara sa se asigure ca orice Guvern de la Bucuresti o va pastra pe Laura Codruta Kovesi ca sefa a DNA. Dar Johnson este acuzat de fapte de coruptie in SUA, potrivit “The American Democracy Legal Fund”, care a depus o plangere la Federal Election Commission. Voci politice despre corupti din bransa ambasadorilor straini s-au auzit, cu nume si prenume, si la Bucuresti.

Excelenta Sa Hans Klem are, probabil, un deficit de cunoastere a istoriei recente a romanilor. A existat cineva mult mai indreptatit sa le dea indicatii si orientari, dar asa ceva a devenit istorie. Si asa va trebui sa ramana. Pentru a fi clar inteles, cooperarea interjudiciara bi si multilaterala este necesara, dar politica trebuie sa ramana la usa.


Miza politica si juridica a codul de integritate: Infundarea lui Ponta si iertarea lui Dragnea?

27/10/2015

Codul de integritate pe care Liviu Dragnea il pritoceste in PSD, pe care urmeaza sa-l supuna discutiei si aprobarii in sedinta Comitetului Executiv National de vineri, ridica deja doua mari semne de intrebare, unul politic si altul juridic. Nu este nicio indoiala ca Dragnea nu intentioneaza sa-si taie singur craca de sub picioare, adica sa ramana fara functia de presedinte plin al partidului, pe care a ravnit-o enorm si pe care a obtinut-o cu pretul unor mari eforturi si aranjamente, intrate de-acum in ceea ce s-ar putea numi cazuistica parvenirii, chiar daca formal se bucura de acoperirea democratiei. Amintesc doar spetele candidaturii unice si ale votului universal, pentru a intelege neobisnuitul salt din imperiul unei competitii relative in cel al unei unicitati betonate.

Totusi, acest lucru se va intampla, adica isi va pierde functia de sef de partid, daca respectivul cod va fi aprobat si va fi pus in aplicare. Ultima precizare este foarte importanta, deoarece o rezolutie cu cinci reguli de integritate si responsabilitate politica, adoptata in 20 martie de catre Consiliul National al PSD, nu a fost niciodata aplicata. Dragnea are insa meritul de a extinde normele de conduita de la infractiunile de coruptie la cele grave contra vietii sau libertatii persoanelor. Am putea fi tentati sa credem ca Dragnea ar vrea sa atenueze caracterul politic al infractiunii de coruptie, dar daca luam in calcul ca acesta este sub sanctiunea unei condamnari in prima instanta pentru infractiunea de frauda electorala, in cazul referendumului, logica bunelor intentii se cam incetoseaza, aparand in schimb la orizont cea a tendentiozitatii.

Daca tu, sef de partid, initiezi o norma de integritate care in mod cert il va lasa pe Victor Ponta fara functia de sef al Guvernului, te va lasa si pe tine, cu aceeasi certitudine, fara functia de presedinte al PSD? Acesta ar fi primul semn de intrebare, politic. Dar daca tu ai un as in maneca, in sensul ca stii ca nu vei fi condamnat definitiv, ca ti s-a promis sau ti s-a conditionat iertarea de plecarea lui Ponta din fruntea Guvernului, si acesta este al doilea semn de intrebare, juridic, cum ramane cu franchetea personala, de care te obosesti sa ne convingi, dar si cu independenta justitiei? Daca Dragnea va fi iertat de pedeapsa, iar Ponta va fi inlaturat, se va mai indoi cineva ca la mijloc este o mare lucratura, politica si juridica? Nu cred ca ar vrea cineva sa fie in pielea celor asupra carora se va revarsa oprobriul.


Comunismul de dreapta si esichierul unipolar

27/10/2015

Nu cred ca sistemele politice si constitutiile trebuie sa se inchine gaselnitei franceze a „coabitarii”. Cu atat mai mult cu cat ideea apartine unui om. Nu neaparat pentru ca se numeste Raymond Aron, dar cultul ideilor unui om, oricum s-ar numi el, poate fi la fel de periculos ca si cultul personalitatii. Nu am spus ca este, ci ca poate fi, daca nu este o „cenzura democratica”, adica a dezbaterii si acceptarii publice a ideilor, nu o impunere unipersonala sau administrativa a acestora. Nu este nevoie sa dau exemple, deschideti istoria marilor experimente si catastrofe social-politice si veti gasi demonstratiile. Sa nu confundam politica cu stiinta sau cultura.

Pentru cei care nu au remarcat, exista o tactica de idolatrizare a autorilor unor idei politice, prin al caror efect de prestigiu se incearca si se reuseste, de multe ori, modelarea politicilor si deciziilor celorlalti potrivit unor interese unilaterale. Asa se nasc giganticile bule de putere, cand toti sunt pusi sau consimt sa sufle in acelasi balon. Separatia puterilor este suficienta, nu este nevoie de o alta separatie in interiorul puterii executive. Daca vi se pare ca sunt departe de religia corectitudinii politice, va avertizez ca aceasta religie nu este a democratiei. Exista o frenezie a divizarii celorlalti, simultan cu centralizarea de cealalta parte. V-ati intrebat de ce constitutia si puterea executiva americane absolutizeaza monolitismul administratiei, prin cumularea prerogativelor de sef al statului si sef al guvernului in mainile unei singure persoane? Raspunsul este evident, il aflam in eficienta administratiei.

Nu sunt cu totul impotriva ideii de coabitare, ar putea fi functionala daca derapajele de la imperativul cooperarii si convergentei institutionale ar fi sanctionabile de catre Curtea Constitutionala. In opinia mea, exista doua obiective ale deformarii interesate a coabitarii. Primul, de infiltrare sau inducere a unui comunism de dreapta de catre ceea ce pompos se numeste „democratie liberala”, o idee politica imbratisata de catre bipartizanismul atlantic (aceleasi “monopartidism” si monopol al economiei, de facto si respectiv privat de aceasta data, “internationalism” sublimat in supranationalism, politienism, militarism si incalcari ale drepturilor omului si popoarelor). Al doilea, de edificare a unui esichier politic unipolar, cu un singur pol de putere, al dreptei politice, similar modelului ordinei unipolare, din viata internationala. Din toata aceasta ecuatie de putere dispare posibilitatea alternantei stangii politice la putere, deci a posibilitatii guvernarii de catre cel mai mare partid politic, care intr-o tara de stanga nu poate fi decat un partid de stanga.

Explicatia sustinerii externe a dreptei consista in legatura inextricabila a acesteia cu cel mai puternic motor al capitalismului liberal/neoliberal, care este coruptia. Nimeni nu poate corupe un popor de stanga, in primul rand pentru ca nu ar fi rentabil, sunt prea multi. La dreapta sunt mai putini, mai usor si mai ieftin de corupt, o confirmare pe care, citind printre randuri, o gasim si in marturisirile dreptistei penale Elena Udrea, atunci cand a afirmat ca sunt nume grele de ambasadori implicati in cazuri de mare coruptie in Romania. Fara indoiala, acest lucru nu-l putea cunoaste decat din interiorul puterii de dreapta, care in ultimi zece ani a dominat autoritar in administratie si in economie.

Solutiile pentru schimbarea de drum tin de reformele constitutionale si ale sistemului politic. Cred ca revenirea la alegeri generale, in acelasi an electoral si cu aceeasi durata a mandatului, ar fi un bun inceput. Chiar daca nu o exclud, coabitarea ar putea fi accidentala, o exceptie, nu o regula. Respectarea vointei electorale ar trebui sa redevina o lege de fier a democratiei. Guvernele trebuie sa guverneze pe parcursul intregului ciclu electoral. Nu trebuie sa fie schimbate decat prin motiune si alegeri, nu prin grupuri de presiune cu false etichete. Poate ar trebui sa ne gandim ca a le obliga prin lege sa-si declare identitatea reala, de agenti nationali sau nu si sursele de finantare, nu ar fi deloc o nerozie, ci o iesire din ipocrizie si din minciuna. Dixi et salvavi animam meam.

https://nastase.wordpress.com/2015/10/27/coabitarea-la-romani/


Posibile dedesubturi ale unui dublu standard juridic: Revolutia, lovitura de stat? Mineriada, reactie anti-Maidan?

26/10/2015

De cand am citit Mein Kampf, din curiozitatea de a afla cum de a fost posibila manipularea bellica a lumii, in special a germanilor, am oroare de cuvantul inflamabil.

Cred, de altfel, ca acest tip de discurs este pe drumul de iesire pentru totdeauna din istorie.

Bule lingvistice, marca Orwell sau Chomsky, s-au mai vazut la revolutie, in cele ce s-au numit primaverile nord-africane si arabe sau in revolutiile colorate.

Vedem si consecintele, chiar si unele scuze, ca ale lui Tony Blair privind eroarea invadarii Irakului si nefasta sa contributie la nasterea Statului Islamic.

Nu vedem insa sentinte de drept national si international, nici macar condamnari simbolice, ca cea privind condamnarea politica a comunismului.

Probabil si unele si altele vor urma, suntem inca la inceputul redeschiderii dosarului evenimentelor din 13-15 iunie 1990.

Totusi, desi sunt despartite de un interval de timp de doar sase luni, este de remarcat aplicarea unui dublu standard juridic la cele doua evenimente, Revolutia si Mineriada.

Ii este teama Occidentului ca cercetarea juridica retroactiva va descoperi altceva in evenimentele din 1989?

Nu mi se pare o temere intemeiata, oricum nu mai serioasa decat posibilitatea de a afla ca Mineriada a fost o reactie anti-Maidan, din scenariul colorat din vecinatatea estica.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/un-mesaj-pentru-ion-iliescu-timpul-crimei-si-timpul-pedepsei/


Am pierdut-o pe Maria: Dumnezeu sa-i dea Lumina, in Imparatia Lui!

17/10/2015

Azi, mi-am pierdut sufletul pereche, pe Euridice a mea, cum l-am asemuit intotdeauna. O fiinta de o calitate umana exceptionala, pe care toti cei care au cunoscut-o au respectat-o si au iubit-o.

Simt o durere sfasietoare, prin care am descoperit pretul clipei, dupa care nimic nu va mai fi cum a fost inainte.

In aceasta viata pamanteasca, am facut doua juraminte, la doua iubiri, in care cea de-a doua a acceptat-o pe prima. Dumnezeu sa-i dea in cer viata vesnica Mariei si viata vesnica pe pamant Romaniei. Amin!


Doua initiative nebunesti ale lui Klaus Iohannis, care repeta greseala izolarii geopolitice: Va castiga Romania de la SUA ceea ce va pierde de la Europa si Rusia?

14/10/2015

Presedintele Iohannis a facut, miercuri, doua declaratii neasteptate si de mare impact geopolitic. In termeni diplomatici, acestea s-ar putea numi greseli de politica externa, al caror pret ar putea fi izolarea Romaniei.

Prima declaratie a sefului statului roman se refera la respingerea si incriminarea declaratiilor critice formulate de seful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, la adresa tratarii incorecte de catre Occident a Rusiei. In urma cu o saptamana, Juncker afirmase ca occidentalii trebuie sa „trateze Rusia corect” si sa ii vorbeasca de la egal la egal, criticandu-l pe presedintele american Barack Obama pentru faptul ca a calificat Moscova drept putere regionala. „Aceasta pozitie e una surprinzatoare (…). E neobisnuit ca presedintele CE sa faca declaratii in chestiuni cheie fara sa armonizeze aceste declaratii cu statele membre”, a spus Iohannis, distantandu-se de Juncker. Altfel spus, liderul de la Cotroceni a avut nebuneasca initiativa de a declansa racirea relatiilor cu Europa.

A doua declaratie a presedintelui roman, la fel de riscanta pentru pozitia geopolitica si prin consecintele bumerang, a reprezentat-o criticarea Rusiei pentru interventia militara antiterorista din Siria. „Implicarea militara a Rusiei in Siria nu ajuta la solutionarea crizei, ci complica situatia”, a spus Iohannis. O pozitionare transanta fata de o situatie greu de transat, in care ciclul de atrocitati teroriste dureaza de mai bine de un an. In care evolutiile sunt extrem de fierbinti. Cu dublul atentat terorist, de sambata, de la Ankara (cu dubli autori, jihadisti ISIS si rebeli PKK, potrivit premierului turc). Cu un joc dublu al rebelilor, carora SUA le-au livrat, duminica noaptea, 50 de tone de munitie. Joc dublu prin care rebelii sirieni isi amintesc ca trebuie sa mai „lupte” si cu ISIS, pentru poza de „moderati”, ori la deruta, cand afla ca i se pregateste o batalie, pentru Alep, de catre armata siriana si aliatii ei iranieni, libanezi si rusi… O situatie complicata, deci, unde singura atitudine transanta ar trebui sa fie antiterorista. Negocierile si facilitatorii isi au rolul lor politic, cu fortele politice, dar nu cu teroristii, ucigasi si sinucigasi fanatici.

In termeni geopolitici, prin cele doua declaratii Iohannis face ca dinspre Romania sa sufle un vant rece asupra Europei si un vant si mai geros asupra Rusiei. Pretul este evident. Izolarea. Aceeasi greseala spre care a fost impins si Ceausescu. Merita? Va castiga Romania de la SUA ceea ce va pierde de la Europa si Rusia? Cele doua atitudini geopolitice spre care a fost impins Iohannis vin in ajunul participarii la reuniunea Consiliului European de toamna si dupa primirea, luni, la Cotroceni, a ambasadorului american Hans Klemm, a doua intalnire in trei saptamani, ceea ce, spun diplomatii, este neuzual. Adversarii si analistii au observat ca ambasadorul Klemm a venit la intalnirea cu presedintele Iohannis cu o mapa, care se afla pe masa la care s-au purtat discutiile. Cel mai probabil, in mapa se afla punctajul de idei pentru discutii sau de cereri pentru presedintele Romaniei. Sa se fi aflat, oare, pe lista din mapa, si cele doua idei de conduita, antieuropeana si antirusa, in care s-a lansat presedintele Klaus Iohannis?


De ce cooperarea ceruta public Rusiei in bombardamentele din Siria este respinsa in culise de catre SUA: Politica externa americana functioneaza ca o agentie de PR

13/10/2015

Nu numai filmul bate viata, ci si PR-ul realitatea. Cu PR(ul) se poate minti global(ul), cand o institutie, o politica sau un stat functioneaza ca o agentie de PR.

Cand am citit prima data “Cristalizarea opiniei publice” (de atunci am recitit-o de nenumarate ori) a lui Edward L. Bernays, am ramas surprins, ca si autorul, dupa cum avea sa marturiseasca, sa aflu ca cercetarile fondatorului relatiilor publice (PR) au fost puse la secret, pe vremea cand lucra la ministerul american al apararii. Bernays glumea de fiecare data pe seama acestui detaliu, cand si-l reamintea, nu si cei care-i valorificau cercetarile, pe care le luau foarte in serios.

Am inteles resorturile acestui interes mult mai tarziu, dupa o suita de evenimente de politica externa si de securitate americane, in care PR-ul era extrem de implicat. Acel “L-am prins!”, din episodul capturarii lui Saddam Hussein sau acei ochi, atintiti pe monitor, care urmareau in direct prinderea lui Osama bin Laden, pentru a da doar doua exemple, erau semnale de PR global.

Am facut aceste sublinieri pentru cei cu mai putine cunostinte de psiho-diplomatie si de psiho-politica, pentru a-i ajuta sa inteleaga mai bine de ce cooperarea ceruta de SUA pe un ton vehement Rusiei, in bombardamentele din Siria, a fost pur retorica. Somatia de cooperare si de stabilire de reguli comune nu a avut o acoperire in vointa politica, ci doar in chestiunile de PR. La un forum al oamenilor de afaceri, de marti, Vladimir Putin a facut cunoscute urmatoarele:

„Am cerut Statelor Unite să ne ofere poziţiile ţintelor considerate sută la sută teroriste. Răspunsul a fost că nu au o asemenea listă. Am întrebat unde am putea ataca noi. Niciun răspuns. Fără glumă, nu inventez nimic, chiar aşa a fost. Astfel că, recent, le-am propus americanilor să ne spună ce zone să nu atacăm. Nici de data asta nu am primit niciun răspuns.”.

http://www.mediafax.ro/externe/vladimir-putin-coalitia-condusa-de-statele-unite-nu-prea-intelege-situatia-din-siria-14835433


Batalia Damascului: Unde se va duce bila neagra lovita de atentatele de la Ankara? Va fi Turcia piesa care sa inchida cercul? Bombardarea irakiana a convoiului lui Abu Bakr al-Baghdadi va apropia sfarsitul ISIS?

12/10/2015

Rusia va continua sa sustina aerian ofensiva terestra a trupelor guvernamentale siriene, dar nu va trimite trupe terestre ruse in Siria, a repetat, duminica, presedintele rus Vladimir Putin. Rusia, a mai subliniat liderul de la Kremlin, nu vrea sa se implice intr-un razboi interreligios in Siria. Un compromis echilibrat, cred, intre inactiune si interventie.

Limitarea interventiei ruse la suportul aerian va insemna ca infrangerea ISIS va reveni fortelor terestre siriene, in cooperare cu cele ale tarilor regionale. Strategii militari stiu ca un teritoriu nu poate fi considerat cucerit sau eliberat pana cand fortele terestre nu pun piciorul in el. Prin urmare, actul final al crizei din Siria va fi terestru si va apartine fortelor siriene si regiunii.

Exista doua cai prin care Siria poate fi curatata terestru de teroristi. Prima cale, care a constituit si obiectul unui mic incident diplomatic, se refera la „unificarea eforturilor” armatei siriene si ale armatei opozitiei moderate. Vladimir Putin a afirmat, saptamana trecuta, ca Francois Hollande i-a propus-o, dar informatia a fost negata din anturajul presedintelui francez. Balansul diplomatic obisnuit, dar samanta a fost aruncata.

Desi anevoioasa, ideea de coordonare politico-militara antiterorista intre putere si opozitie merita toata atentia. Exista deja precedentul cvartetului tunisian, recent laureat Nobel pentru Pace, care a organizat un lung si dificil dialog national intre islamisti si opozantii lor, obligandu-i sa ajunga la o intelegere pentru scoaterea Tunisiei de sub pericolele paraliziei institutionale si razboiului civil.

Trebuie sa existe si in Siria un sindicat istoric, un patronat, o liga a drepturilor omului, un ordin al avocatilor, pe structura cvartetului tunisian, ori alte organizatii laice si/sau religioase care sa uneasca natiunea siriana in jurul obiectivelor de stabilizare a tarii si de creare a conditiilor pentru un compromis politic rational.

Punctul de plecare ar trebui sa fie recunoasterea a doua probleme fundamentale, asupra carora vor trebui tintite si solutiile. Una din aceste probleme ar fi constientizarea exacerbarii artificiale a instrainarii etnice si nationale a poporului sirian. Sirienii sunt un singur popor, o singura natiune, doar unitatea ii va face puternici si ii va inalta. Apropierea va trebui sa ia locul instrainarii.

Cealalta problema este recunoasterea ca diferentele religioase sunt instrumentate, la fel de artificial, impotriva unitatii sirienilor. Marile puteri sunt mozaicuri etnice si religioase mult mai complicate decat in Siria. SUA sunt cel mai elocvent exemplu, dar nu permit exacerbarea celor doua probleme cu care este presata Siria. Acceptarea diferentelor religioase tine de democratie. De aici va porni si sansa democratei siriene.

O a doua cale de curatare a Siriei de teroristi o reprezinta atragerea Turciei, care continua sa fie piesa lipsa in dispozitivul terestru regional anti-ISIS, alaturi de coalitia de la Baghdad, ruso-regionala. Obstacolul il reprezinta nationalismul regimului Erdogan, care-l pune in conflict cu kurzii aflati pe teritoriile turc, sirian si irakian si cu statele respective. Avioanele si sistemele de rachete ruse si siriene, de care Turcia se plange ca este hartuita, au drept tinte obiective si miscari teroriste din zona granitei turco-siriene, intens tranzitata de militanti ISIS. Ori, ostilitatea Ankarei fata de Moscova si Damasc limiteaza operatiunile militare anti-ISIS in zona frontaliera, facand foarte probabile si incidente transfrontaliere involuntare.

Masacrul efectuat sambata de ISIS la Ankara ar putea sa provoace declicul asteptat in politica lui Erdogan. Incoltit de acuzatiile ca alimenteaza nationalismul, scriitorul Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, este una din puternicile voci acuzatoare, si sub presiunile demonstratiilor pro-kurde de la Ankara si de la Paris, care au scandat impotriva „politicii de razboi” a lui Erdogan si i-au asociat partidul AKP (Partidul Justitiei si al Dezvoltarii) cu Statul Islamic, presedintele turc ar putea sa fie nevoit sa consimta ca Turcia sa inchida cercul.

Dupa cum s-a vazut, duminica, bila neagra lovita de catre atentatele ISIS de la Ankara a dus la… Baghdad. In timp ce se indrepta spre Karbala, in vestul tarii, in apropiere de granita cu Siria, pentru a participa la o intalnire cu comandantii gruparilor militare, convoiul liderului ISIS a fost bombardat nimicitor de catre aviata irakiana. Abu Bakr al-Baghdadi a fugit, nu se stie in ce stare, preluat de o masina. Ulterior, luni, guvernul irakian, adus probabil la ordine, cum s-a intamplat si cu guvernul afgan dupa atacul american asupra spitalului Medici fara Frontiere, a declarat ca liderul ISIS nu s-ar fi aflat in convoi si ca bombardamentul ar fi fost efectuat de aviatia rusa. Numai ca, ieri, la scurt timp dupa bombardament, surse ISIS au confirmat implicit dezastrul, evocand chiar posibilitatea ca al-Baghdadi sa devina „martir”, adica sa moara, ceea ce s-ar putea intampla numai de pe urma unor rani capatate in ambuscada aeriana in care a fost prins.

Bombardarea irakiana a convoiului lui Abu Bakr al-Baghdadi va apropia, fara indoiala, sfarsitul ISIS. Deja multi comandanti ai gruparilor militare au fost ucisi in atacul aerian. În cursul aceleiași zile, ISIS a executat aprox. 60 din membrii săi, întrucât existau rapoarte care sugerau că militanții sunt într-o stare de panică și teroare după tirurile de artilerie grea ale forțelelor de securitate irakiene. Cand vor fi lichidate toate gruparile ISIS este inca greu de apreciat, dar indiciile de pana acum arata ca in sfarsitul ISIS teroarea psihologica si fanatizarea sunt letale pentru luptatorii de rand, in timp ce capii principali dispar si se pun la adapost.


Noua verticala a PSD: Spre exces de putere?

12/10/2015

Motto: Democratia nu este cultul lui unus, ci al lui multum

Experimentul intern de ieri, de alegere a presedintelui PSD prin vot universal, a fost un dublu succes, si pentru experimentul ca atare, si pentru candidatul unic. Preocuparea de a extinde democratia electorala directa este veche, faptul ca dupa francezi si israelieni au experimentat-o si romanii este salutar, cu atat mai mult cu cat a avut loc in cadrul stangii si al celui mai mare partid de pe esichierul romanesc.

Am apreciat mesajele celorlalti lideri ai PSD, in exercitiu pana la Congresul de duminica, de legitimare, de unitate, de un nou inceput sau de continuitate, dupa cum a perceput fiecare alegerile si viitorul. Dar am gustat, marturisesc vinovat, si ironia fostului presedinte Traian Basescu: „Dacă Dragnea pierde alegerile în PSD, suntem pierduți și noi!”

Felicitarilor si urarilor de succes, firesti, pe care le transmit lui Liviu, le adaug si cateva observatii critice. Prima si cea mai mare ar fi alegerile „fulger”, cu un singur candidat, ceea ce nu sprijina foarte mult ideile de scrutinuri preliminare si de alegeri directe.

O a doua ar fi decalajul de legitimitate in cadrul noii echipe de lideri a PSD, alegerea presedintelui prin vot direct, a celorlalti lideri prin vot reprezentativ. Cred ca alegerile interne ar fi putut avea pe liste si vicepresedintii, ceea ce ar fi imbinat mai bine principiile direct si teritorial.

Consecintele, cel putin ca posibilitate, celor doua proceduri, pe care le-as numi unilaterale sau minimaliste, pot reprezenta premise pentru un exces de putere, la care cred ca s-au gandit si voci autorizate de varsta si de experienta, atunci cand au facut o anumita evocare din istoria recenta.

In ceea ce ma priveste, nu stiu daca prudenta, de a sufla chiar si in iaurt, este mama intelepciunii, cum se spune, dar nu pot sa nu observ ca Liviu Dragnea a adoptat aceeasi maniera „fulger” si in initiativa legislativa privind „defaimarea sociala”. Daca, tot teoretic vorbind, parghia procedurala a diferentelor de alegeri poate favoriza un stil autoritar, orice lider incomod putand fi indepartat, cea legislativa poate fi folosita pentru sanctionarea oricarui adversar din afara partidului.

In fine, a trona pe mostenirea unui om indepartand omul nu mi se pare in regula. Victor Ponta ramane in istoria PSD si a Romaniei ca un sef de partid si de guvern notabil, chiar nu cred ca altcineva ar fi putut face mai mult, in niste conditii istorice date, limitate intern si extern. Lozinca „revenirii” pe stanga mi s-a parut retorica. Oricum, speculativa prin incercarea de a induce perceptia ca „alunecarea” lui Ponta spre dreapta ar fi fost nu o tactica, ci o strategie. Nicio clipa fostul presedinte PSD nu a incetat sa fie autentic de stanga, acest lucru se vede in cat de speriati sunt cei care vor sa-l scoata din viata politica, foarte probabil sa fi vazut, poate fara sa se fi inselat, un „Tsipras”.

Deh, astea sunt temerile mele, sa dea Domnu’ sa nu se adevereasca, daca le-am facut cunoscute am facut-o dintr-un neastampar spiritual, perfectionist. Imi amintesc, pentru a mai arunca si eu o ironie, ca imediat dupa 1989 circula o gluma tachinatoare fata de cei care reuseau mai greu sa se adapteze la noile vremuri: „Vezi ca ti se vad chilotii rosii!”. Stiu eu, daca unui fost membru PDL nu i s-ar putea aplica parafrazarea ca i se vad dedesubturile portocalii?! (Ma linistesc, totusi, stiind ca Traian Basescu are o agreabila chelie!).