Avionul rus cazut in Egipt: Daca a fost doborat, mijloacele vor vorbi

Dupa ce vineri noaptea a lovit Romania, sambata dimineata tragedia a lovit Rusia. Cronica neagra a Halloweenului a inregistrat 32 de morti, pana acum, in incendiul de la concertul rock din Clubul Colectiv si 224 de morti in prabusirea unui avion civil rus in peninsula egipteana Sinai. Ne-a luat Halloweenul la rand, strangand tributul de sange pentru celebrarea lui Satan, despre care avertiza o fosta satanista din San Francisco?

Nu resping rolul intamplarii sau coincidentei, dar nici al planificarii, cand sunt prea multe. In cazul accidentului aviatic, daca acesta nu a avut legatura cu sarbatoarea pagana, dar avionul a fost doborat, atunci cu siguranta are legatura cu Al Doilea Razboi Rece, declansat prin politica sanctiunilor. De fapt, cu Al Treilea Razboi Mondial, care este nedeclarat si dus in ascuns, adica ezoteric, cum o spun cu superioritate “Illuminati”, prin folosirea a cel putin trei mijloace neconventionale, de razboi asimetric: terorismul, steagul fals si invazia migrantilor.

Potrivit expertilor din echipa de ancheta de la fata locului, defectiunea tehnica si eroarea umana sunt excluse. Avionul s-a rupt in aer, la mare altitudine, fapt sustinut de aria mare de imprastiere a fragmentelor, de 20 de kilometric patrati. Doar o actiune externa ar putea explica prabusirea cursei charter, au preliminat responsabili din aviatie. Pe baza datelor de pana acum, cauza terorista, care initial a fost respinsa, revine in atentie, desi presedintele egiptean a dat asigurari ca zona accidentului este complet controlata si ca revendicarea prabusirii de catre “Statul Islamic” este doar propaganda.

Ipoteza lovirii de la sol cu o racheta de tipul celor care pot fi lansate de pe umar, de care dispune “SI” in Sinai, nu este impartasita de catre nimeni. Explozia unei bombe la bord este putin probabila, avand in vedere standardele in materie ruse de identificare si masurile de securitate la imbarcare din zona de conflict. Daca nu a venit de jos sau din interior, atunci posibilitatea care a mai ramas de investigat ar fi ca lovitura sa fi venit de sus, dinspre sateliti sau din cosmos. Dintr-o data, aceasta pista nu ne mai duce catre “SI” si nu mai pare imposibila, ci catre un stat efectiv, o mare putere, de care este despartit de un voal, dar impreuna cu care reprezinta doua fete ale aceleiasi monede.

Reactiile americane fata de catastrofa aviatica rusa din Sinai au fost surprinzator de neuzuale. Mai degraba psihologice decat politice, de ochii lumii decat de grija rusilor, un episod, cred, cum altcumva?, din razboiul informational. Doua anunturi, de luni, unul al administratiei americane, de oferire a sprijinului in anchetarea prabusirii avionului rus, celalalt al serviciilor americane de informatii, ca nu exista indicii ca ar fi fost un act terorist, contrasteaza puternic cu respingerea coooperarii cu Rusia in bombardamentele din Siria, cu nedomolitele sanctiuni antirusesti si cu decizia presedintelui Obama de a desfasura forte speciale americane pe teren in conflictul sirian.

Probabil ca nu vom afla adevarul curand, mai probabil din motive de neoportunitate decat de neaflare. Dar va fi aflat, iar daca avionul a fost doborat, mijloacele folosite vor vorbi.

Schimbarea in bine, prin vot si norma: Demiterea sistemului (nu de persoane)

Unde am gresit in 1989? In procedura de demitere si abandonare a regimului sau in alegerea caii revolutiei?

O demisie sau o demitere nu rezolva problemele de sistem. Intotdeauna se gaseste un inlocuitor. Poate chiar mai “hieratic” sau mai “mega-” decat demisionarul sau demisul. Adevarata solutie rezida in demisia sau demiterea a insasi sistemului. Nu o revolutie, care de fiecare data a fost opera acelui “devil in history”. Nu o rascoala antirandaseasca sau anticamatareasca, ca in noua sute sapte. Intre flacarile sataniste de la celebrarea rockerista si cele ale unei revolutii sau razmerite nu exista nicio deosebire. Diavolul este mereu revolutionar si razvratit.

Instrumentele normale ale schimbarii/modernizarii/reformarii sunt electorale si legislative. Nu trebuie sa pacatuim prin uitarea discursului pro-stat de drept si alunecarea in extrema negarii statului de drept. Pacatul acestei negatii consta in faptul ca aceasta negatie ajunge in cele din urma sa fie o negatie a omului. Siluirea lumii prezente cu credinta ca prin aceasta se poate ajunge la fericirea unei lumi viitoare este o mare inselatorie. Dostoievski si apoi Berdiaev au luminat ca nimeni altii acest adevar, mijlocirea raului inseamna cadere si iremediabil. Daca altii s-au inscris pe drumul normalitatii prin vot si norma, adica prin mijlocirea unor mijloace ale binelui, si noi putem.

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/sensibili-ca-un-capac-de-wc-despre-tembelismul-ciocoiesc/