Proiectul „Guvernul Dacian Ciolos”: O nastere si o supravietuire cu prognostic rezervat

Pana la votul de investitura din Parlament, nimeni nu poate spune cu certitudine daca un Guvern Dacian Ciolos se va naste sau nu. Incertitudinea este data de faptul ca nu se stie cat de trainica mai este coalitia care detine majoritatea parlamentara. Daca vor fi sau nu parlamentari care sa nu se mai simta legati de filosofia politica si socio-economica a bunei guvernari. Desigur, si de votul alegatorilor, desi acesta a cam fost viciat de traseimul politic. Daca va exista o parte care sa se rupa de coalitie, cat de mare va fi aceasta parte.

Oricine ce-ar spune despre coalitie, aceasta a ramas invincibila in fata oricarei motiuni de cenzura si a oricarei tentative de renegociere. Daca adaugam ca oficial nu a fost dizolvata, semnele de intrebare privitoare la reactia coalitiei la votul de investitura par sa aiba o anumita intemeiere. Incertitudinile pot insa persista si dupa votul de investitura. Fara o majoritate care sa sustina un Guvern Ciolos, asumata printr-un protocol de noua alianta, o posibilitate care deocamdata nu este si probabila, un certificat de nastere nu este si unul de sanatate, implicit de viata lunga. Votarea de catre PSD si de catre coalitie a noului guvern ar putea foarte bine sa fie conjuncturala, o bunavointa calculata. Tacticile de exhibare sau de inselare sunt practicabile de cand lumea, de catre toate partidele. Asertiunile unor lideri PNL ca obtinerea votului de investitura ar fi un semnal pentru crearea unei noi majoritati exprima mai degraba dorinta decat putinta, poate chiar o greseala.

Reactiile post-desemnare arata ca gogorita privind “independenta” politica a premierului desemnat nu a fost inghitita. De acest esec s-a prins si PNL, care incearca o reajustare de strategie prin doua manevre. Una, de “indulcire” politica a PSD, prin pastrarea unor portofolii din Guvernul Ponta (sursele ii indica pe Sorin Campeanu si Bogdan Aurescu). Alta, pentru a fi completa comedia, prin “intransigenta” privind “independenta” ministrilor in raport cu PNL, care vor fi “oameni fara carnet de partid”, potrivit Alinei Gorghiu. Insa in raport cu desemnarea premierului, componenta guvernului este secundara, prin posibilitatea de remaniere, care implica doar seful executivului si seful statului, dupa cum pertinent a remarcat politicianul de stanga Adrian Nastase.

Componenta guvernului – politica, tehnocrata sau mixta – este la fel de secundara in raport cu obiectivul realizarii unei majoritati parlamentare. Nici macar varianta optimista, cu majoritate punctuala in Senat, nu de principiu, nu salveaza aparenta de guvern majoritar. Pentru hilarul unei majoritati promise unui guvern, care pe fond este minoritar, functioneaza, la fel de hilara, ceea ce ne atrage atentia la cat de implicate sunt media si PR-ul, propaganda Reuters facuta “Guvernului Ciolos”, care nici macar nu exista, dar despre care afirma ca “se bucura de o larga sustinere”.

Nici cu manipularea mediatica romaneasca nu ar trebui sa ne fie rusine. HotNews, pentru a da doar un exemplu, a lansat momeli cu osanale pentru nominalizare si dezbateri privind guvernul (integral tehnocrat sau negociat cu partidele?). Sa fie vorba de coruptie si in media? Nu stiu, dar mi-a sarit in ochi un titlu al unui articol al Brandusei Armanca, o cunoscatoare a domeniului: Atentie, jurnalisti corupti! “Sa va fie frica/Tara se ridica”. Interesante mi s-au parut doua gesturi politice, de azi. Votarea majorarii salariilor bugetarilor si de catre PNL, neasteptata as spune, cu portita de a astepta un studiu de impact de la noul Guvern, imi arata abilitatea de ascundere a slabiciunii in flexibilitate, ca o miscare de Kung Fu (o practica Alina arte martiale?), dar si posibilitatea scoaterii imprevizibile a gherutelor de catre micutele feline. Aflu, inainte de a incheia aceste randuri, ca UNPR l-a asigurat pe Dacian Ciolos de sprijinul parlamentarilor sai. O vorba nu este un contract, deci prognosticul rezervat privind nasterea sau supravietuirea noului guvern nu este cu nimic schimbat. Nici chiar daca, sa zicem, votului de partid i s-ar adauga si clauza de constiinta.