Marul guvernarii este rostogolibil. Nu e nevoie de demonstratie, e o axioma politica pe care va trebui sa o luam in calcul si in evolutiile urmatoare. Ca este otravit, este la fel de limpede. As spune chiar pentru toti. Otrava consta in efectele viitoarei guvernari, de tranzitie pana la proximele alegeri, la termen sau anticipate. Deci antidotul este la mare pret. Deasemenea pentru toti.
PNL crede ca l-a gasit in combinatia dintre un premier tehnocrat, cativa ministri tehnocrati si cativa ministri politici, totul amestecat in vasul vechii structuri de guvernare. Aceasta formula guvernamentala, de acoperire, cum foarte bine s-a sesizat, ofera posibilitatea evitarii sau diluarii responsabilitatii politice pentru un “eventual”, diplomatic spus, esec, desi pe fond el este anuntat. Negocierea de fiecare data a majoritatii cand se vrea trecerea prin parlament a unui proiect de lege este cel mai mare supliciu posibil pentru un guvern, care nu se deosebeste cu nimic de riscurile fatale cu care se confrunta un guvern minoritar.
De cealalta parte, Victor Ponta a ales sa-si dea demisia, fara sa fi existat vreo constrangere formala, iar Liviu Dragnea sa nu prezinte un candidat de premier al coalitiei, pentru care ar fi existat obligatia sa fie acceptat. Probabil ca, repet si eu, exista o strategie de castigare a alegerilor. Fara indoiala ca trebuie sa existe, a continua cu criticarea lui Dragnea este o mare nerozie, exceptand critica de abatere a atentiei. Un brainstorming de idei, solutii si strategii ar fi mai util, dar nu trebuie uitat ca strategiile exista de ambele parti. Indiferent de strategie, as insista asupra importantei alegerii corecte a momentului de oportunitate: cand momentul trece, sansa s-a irosit, cand momentul nu a venit, efortul este in zadar.
https://nastase.wordpress.com/2015/11/13/cine-va-lua-marul-guvernarii/
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 