Sunt absolut de acord cu referinta la care trimit Monica Lovinescu si Virgil Ierunca pentru a afla “una” dintre cheile care pot deschide mecanismele totalitarismelor, “Demonii”, romanul scriitorului rus Fiodor Mihailovici Dostoievski (aceasta este grafia corecta in romaneste, ma surprinde lipsa literei i din “Dostoevski”). Au avut modestia de a-si recunoaste o limita (si nu voi veni aici cu o lista de autori care indica multe alte chei), dar nu si inspiratia de a intrevede specificitatea abordarii dostoievskiene, aceea de a nu instiga demonismul, ci de a avertiza asupra lui. Ori, intre instigare si denuntare este o distanta ca de la cer la pamant. Nu ma refer intamplator la cele doua sedii, in ultimul, dupa cum s-a vazut si in underground-ul de la Clubul Colectiv, se ascund cele mai josnice energii. Ceea ce a lovit Romania in 30 octombrie si Franta in 13 noiembrie, doua vineri negre la propriu (ciudata coincidenta cu metafora “black friday”, sub care au loc reducerile de preturi din supermaketuri), au fost acte de razboi. Diavolul este un razboinic, ii place sa se joace de-a Dumnezeu, mai ales prin razboi.
Cand fac distinctia intre prevenirea privind pericolele demonismului, carora in cele din urma le cad prada si uneltele lor vorbitoare, un inevitabil care face parte din orice plan demonic, si a cultiva demonismul, am in vedere o pretinsa psihologie, pe care as numi-o luciferica, care ridica mandria si frustrarea pana la nivelul de la care recursul la violenta devine calea prin care se rezolva conflictul interior, adus in pragul unei personalitati schizoidogene. Ca si in romanul lui Dostoievski, demonii te asalteaza sa te predai fortei lor psihologice hipnotizante, psihologie care de fapt se afla si in spatele capitularilor politice si religioase pe care ti le cer cu neobosita si ultimativa insistenta (dar, vai!, atat de vulnerabila vs. argumentatia rationala si cultura umanista), in urma carora iti subjuga sufletul si te arunca in chinuitoarea si intunecata lume a pacatului (ura, invidia, minciuna, mandria, lacomia, preacurvia etc.). Mecanismele psihologice prin care iti este luata in stapanire cognitia sunt chiar mai rele decat cele politice, prin care esti deposedat de libertate si de drepturile civile. Pentru cei nefamiliarizati cu tema, le recomand sa citeasca despre secta sinucigasa a lui Jim Jones, care spune foarte multe despre subiectul, metodele si obiectul psihologiei luciferice (chiar daca, atunci, nu purta acest nume). Exista un adevarat totalitarism psihologic, prin care vointa individului este programata analog unui computer, cu ajutorul unor scheme mai mult sau mai putin deductibile (creierul uman este ceva mult prea diferit de calculator) din stiintele cognitive (psihologie, inteligenta artificiala, lingvistica, filozofie, stiinte neuronale, educatie si antropologie).
Cu certitudine, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, doua impresionante capacitati argumentative si culturale, in afara oricarei suspiciuni de a fi manipulate daca ar fi fost martori la tragediile de la Bucuresti si de la Paris, ar fi devoalat si condamnat cu virulenta noua cheie, a noului si sofisticatului totalitarism, care isi exhiba armata terorista in Orientul Mijlociu, in Africa de Nord si, mai nou, in Europa. Cheie care sigur vine din greselile si complicitatile Occidentului. Cunoscandu-le acutul simt politic, nu am nicio indoiala ca ar fi salutat noile dizidente din Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, din nou absente in Romania, fata de noul “sovietism” si noul “cominternism” care in mod paradoxal vin din Vest, pe filiera unei ipocrite si vetuste “corectitudini politice”. Ar exista, asadar, motive pentru a sustine atribuirea numelui Monicai Lovinescu Bulevardului Primaverii din Bucuresti. Ele sunt mai multe. Stilul hiperactiv de discurs in favoarea propunerii este bun, am vazut ca si ES Ambasadorul este hiperactiv, de dimineata era la Palatul Victoria. Intr-un fel sau altul, “tehnocratii” vor fi adusi in arealul politic, cererile politice si lobby-ul diplomatic vor arata ca blazonul autoatribuit de “independenti” nu are cum sa se sutina. Mi-e teama insa ca alegerea tintei apelului nu este prea judicioasa. Cel putin din punct de vedere al coliziunii cu principiile descentralizarii si autonomiei administratiei locale. Nu mai spun ca ministrul apararii nu-si gaseste in speta niciun rol. Cel putin nu hilar.
http://www.contributors.ro/fara-categorie/in-memoriam-monica-lovinescu/
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 