Politicianul complex si competitiv: Un intelectual creator, al societatii civile

Cand scriu sau vorbesc despre Adrian Nastase, adversarilor politici de profesie le este greu sa aleaga catre ce tip de personalitate sa-si trimita sagetile. Catre un fost politician sau catre un politician nepracticant? Probabil ca apartenenta actuala la societatea civila, a fostului sau nepracticantului politician, ar fi trebuit sa-i scuteasca de o asemenea dilema.

Scrierea de carti, proiectele stiintifice, prezidentierea de fundatii, mecenatele, editarile culturale, intalnirile cu personalitati si cetateni, de toate felurile si de toate varstele sunt activitati socialmente civile, care unui fost politician sau politician nepracticant nu fac altceva decat sa-i adauge dimensiuni, noi sau reinnoite, la un parcurs spre un om total, care cu totii speram sa fim, intr-un final. Cel putin, cei cu o echipare soft, rafinata, in mod sigur (aspiratia de om total circula foarte intens in lumea studenteasca, pe vremea cand faceam parte din ea; azi, am impresia ca la mai putina lume poate fi intalnita, banii, materialismul, par sa fi innamolit aspiratiile spirituale).

Nu vor sau nu pot criticistii sa fie si ei oameni totali? Raspunsul depinde, cred, de la caz la caz, insa in cel de fata alta pare sa fie motivatia, tot politica. De fapt, o teama politica. Devine tot mai evident ca doar din a critica, fara a si construi, nu se mai poate trai, oricum, nu foarte confortabil, precum altadata intelectualii critici de top, dar codasi sau fugitivi ca intelectuali creatori.

Societatea civila nu numai adauga valoare, dar naste si renaste spirite politice, mult mai apte sa-l reprezinte pe cetatean. Intelectualul civil este, spre deosebire de exclusivismul intelectualului critic, si un intelectual creator. Iar omul civil Adrian Nastase, ca apartinator si contributor la societatea civila, este un intelectual creator, care poate renaste ca om politic.

De aici spaima unor politicieni, care nu pot raspunde doar cu mijloacele criticii unei competitii complexe si constructive. Probabil ca, pentru a alunga spectrul politcultismului, ar fi binevenita extinderea regulii Chatham House si in cultura: luarea in consideratie a tuturor actelor de cultura, fara a tine seama de afilierea politica a celor care le produc.

http://www.contributors.ro/reactie-rapida/obscenitate-publica-la-patrat-adrian-nastase-promovat-de-icr/

http://www.romanialibera.ro/special/dezvaluiri/adrian-nastase-a-ajuns-editor-de-volume-promovate-de-icr-402217

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: