Cezarismul soft liberal: Facebook-ul, rock-ul si cele doua revolutii

06/01/2016

Primele semne ale intrarii in anul electoral au inceput sa se manifeste in tentativele politicienilor de a raspunde la trei intrebari fundamentale privind Romania: care este starea actuala, de unde a pornit si unde vrea sa ajunga. Neindoielnic, de acuratetea raspunsurilor care vor fi date vor depinde caracterul competitiilor din iunie si noiembrie, strategiile partidelor si rezultatele alegerilor.

Regimul politic actual ar putea fi foarte bine definit ca unul de cezarism, in care presedintele liberal guverneaza ca un monarh, in ciuda faptului ca despre monarhii europeni, care mai rezista in epoca postmoderna, se spune ca domnesc, dar nu guverneaza. Nu este nevoie sa-l comparam cu cezarismul carlist, basescianismul este mult mai aproape, de care iohannismul se deosebeste doar prin culorile decorative.

La cezarismul liberal s-a ajuns prin doua revolutii soft, din care ultima a folosit si elemente hard. Faptul ca prin termenii de soft power si hard line fac trimitere la conceptul unui fost viceministru american al apararii, Joseph Nye, ma scuteste, cred, de alte explicatii. Cum mai degraba sunt iubite revolutiile si urate loviturile de stat si dictaturile, am preferat cuvintele caracterizante de revolutie si cezarism. Asta si pentru a ramane soft.

Prima revolutie soft a fost in 2014, la alegerile prezidentiale, cand s-a rasturnat aproape hipnotic cu ajutorul facebook-ului, in numai doua saptamani, diferenta majora de 10% din voturi dintre Victor Ponta si Klaus Iohannis in primul tur, in favoarea celui de-al doilea candidat in turul al doilea.

A doua revolutie, mixta de aceasta data, soft-hard, a fost in 2015, in urma incendiului din timpul concertului rock din clubul Colectiv, evenimente pe care le-as asemana cu folosirea unui varf tare la un vector moale. Dupa cateva zile, guvernul Ponta, aflat pe culmile celei mai bune guvernari, si-a prezentat demisia. Daca acestea sunt starea si caile care au generat-o, pe care oricine le poate relua si rezolva pe cont propriu, acesta este avantajul istoriei, cautarile privind raspunsurile la intrebarile care vizeaza viitorul sunt destul de spinoase. Ce urmareste cezarismul liberal?

Probabil, analizand angrenarea de anvergura a guvernului tehnocrat Ciolos, chiar pe un orizont decenal, cam cat ar tine teoretic doua mandate ale presedintelui liberal Iohannis, dar si coroborat cu declaratia de miercuri a copresedintelui PNL Alina Gorghiu, ca “exclude categoric” o alianta stanga-dreapta dupa alegeri, deoarece “coabitarea cu PSD” ar fi “nociva”, cezarismul liberal isi asterne sa se instapaneasca pe termen lung.

Fireste, scopul nu este iesit din comun, dar mijloacele raman de vazut, dupa cat de neconventionala a fost democratia celor intamplate. Mai ales ca este cu cantec si o alta afirmatie a Alinei Gorghiu, potrivit careia “PNL se afla in Opozitie cu PSD”.

Pe cine reprezinta un guvern tehnocrat? Nu tehnocrate sunt pozitiile supranationale ale unui FMI, ale altor institutii bancare sau corporatiste ale oligarhiei globale, care tintesc doar maximizarea tehnica a profitului, prin minimizarea sau anularea, daca ar fi posibil, a incidentei si responsabilitatii sociale?

Cum se poate iesi din cezarism, ale carui efecte, indiferent de mijloace, sunt aceleasi? Prin razboi sau revolutie? In niciun caz. Nu mai putem merge pe caile perdante ale trecutului. Intr-un an electoral, alegerile transante, nescaldate in ape tulburi sau intre doua ape, nemanipulate soft sau hard, sunt alternativa realista. Alegerea caii si viitorului depind doar de noi. Doar cu o singura conditie: sa nu confundam mijloacele cu scopul.

Reclame