O dubla alienare: Sistemul nu-si mai recunoaste fondatorii, nici fondatorii sistemul

11/01/2016

Sistemul Basescu, pe care-l mosteneste presedintele Iohannis, a fost setat, cu concursul larg al dreptei, inclusiv liberale, sa neutralizeze, cu mijloacele institutionale pe care constitutional le controleaza administratia prezidentiala, orice adversar care punea in pericol puterea unipersonala a presedintelui sau monopolul dreptei asupra puterii.

Setarea de neutralizare adversativa s-a facut prin politica administratiei prezidentiale de personalizare si formalizare a relatiilor inter-institutionale, care au fost puse toate in mainile unui singur om, ca niste fire de animatie, la comanda sa politica.

Pentru Occident, sistemul simbiotic dintre un presedinte executiv si justitie, care practic functiona ca o singura putere a statului, si statul minimal, propovaduit de ideologia dreptei liberale, au reprezentat cea mai facila formula pentru ca interesele sa-i fie servite ca pe tava. In replica, atlantistii l-au blagoslovit cu firmanul de stat de drept.

In mod firesc, dupa incheierea celor zece ani, insumand doua mandate, Constitutia l-a debarcat pe Basescu. Ce a urmat a fost insa neasteptat: sistemul nu si-a mai recunoscut fondatorul. De aici, condamnarea fratelui fostului presedinte cu patru ani cu executare, de aici, tararea fostului stapan al sistemului prin tribunale.

Probabil, desi nu-i doresc, vor fi urmari nefaste si dupa plecarea din functie a actualului presedinte: ocupantii functiei se schimba, insa setarea ostila a sistemului, de neutralizare a adversarilor politici ramane aceiasi.

Intre timp, s-a mai intamplat ceva, la fel de neasteptat si de alienant, devenit deja foarte vizibil public: un fost sef de stat nu-si mai recunoaste sistemul pe care l-a fondat.

Basescu si Macovei si-au creat partide, MP si M10, cu care ii blocheaza pe actualii utilizatori ai sistemului, Iohannis si Ciolos. Consecinta? Setarea de neschimbare a sistemului risca blocaje institutionale si vulnerabilitati de neadaptare. Ce-i de facut?

http://www.gandul.info/politica/basescu-atac-dur-la-adresa-lui-iohannis-n-a-miscat-nimic-14953589

http://www.mediafax.ro/social/mircea-basescu-a-fost-condamnat-la-patru-ani-de-inchisoare-cu-executare-pentru-trafic-de-infuenta-reactia-fratelui-lui-traian-basescu-14958790

http://www.agerpres.ro/politica/2016/01/08/macovei-iohannis-slab-in-ceea-ce-priveste-politica-externa-suntem-inexistenti-18-01-14

Reclame

Cartile scrise in puscarii: Politica, bani sau cultura?

11/01/2016

Democratia si dreptul sunt pe punctul de a intoarce spatele muncii intelectuale din puscarii. Daca legea prevede posibilitatea unor reduceri proportionale de pedeapsa pentru detinutii care presteaza diverse munci socialmente utile, exista pericolul ca din aceasta categorie sa fie scoasa munca intelectuala. Cel putin, catre un asemenea deznodamant tinde sa conduca sau directioneze scandalul reducerilor de pedepse pentru puscariasii care scriu carti.

Politic, ce-i drept, exista duplicitate si oportunism in acest scandal. Daca puscariasilor din inchisorile comuniste le-ar fi fost confiscate, interzise sau arse cartile pe care le-ar fi scris in detentie, cazurile lor ar fi ocupat multe pagini in raportul asa-zis final (nu am inteles niciodata de ce “final”) privind crimele comunismului. Poate ca unele ar fi fost chiar propuse pentru distinctii nobeliare. Dar e mult de-atunci, iar uitarea este dusmanul memoriei.

Interesant este ca in scandalul bonusurilor de libertate pentru cartile scrise in puscarii nimeni nu contesta valoarea scrierilor, ci autenticitatea scriitorilor. Cartile au trecut prin niste supervizari stiintifice si editoriale. Nu ar fi cazul, deci, ca tirul criticilor sa fie indreptat catre astfel de tinte. In ultima instanta, un profesor universitar care accepta o coordonare stiintifica este precum un preot care nu poate respinge o spovedanie, iar o editura este si o afacere, nu tipareste daca nu-si obtine profitul.

Semnele de intrebare apar in legatura cu autenticitatea unor autori. Fireste, nu a celor cu antecedente scriitoricesti, ci a celor fara. Cand toata viata te-ai ocupat cu oieritul, dau un exemplu la intamplare, este prea putin probabila o iluminare stiintifica dupa ce-ai ajuns la mititica. Dar ticalosia liberalista nu s-a inventat pe plaiul mioritic. Liberalismul ii poate impinge pe cei cu bani sa-si cumpere prestigiul social de scriitor, desi in lumea culturii sunt si raman niste nume fictive.

Probabil ca ar trebui gasita o modalitate de moderare a regulii ca girurile se dau pe carti, nu pe autori. Frica, mostenita, de a nu fi invers, care a facut ca unii autori sa fie pusi politic la index, a deschis, pana acum, o portita pentru falsii autori, potrivit unui curent de opinie care circula in media. O stare de lucruri mercantila, care face parte dintr-una politica mai larga, pe care politologii o numesc ordine, care ar trebui schimbata. Aici este toata priceperea, de a randui lumea dupa valorile adevarului, binelui si dreptatii.