Geopolitica unipolara si terorismul de conformare

In timp ce presedintele american Hussein Obama nu pierde nicio ocazie de a-si etala mesianic leadershipul si imperiul mondiale, in virtutea faptelor ca este seful celei mai puternice armate din cate a cunoscut vreodata omenirea, dupa cum a declarat la ONU, si ca SUA sunt cea mai puternica natiune de pe glob, potrivit afirmatiei din ultimul discurs despre Starea Uniunii, terorismul “Statului Islamic” ameninta ca-si va instaura dominatia globala, inaugurand cel de-al treilea tip de totalitarism, dupa cele fascist si comunist.

Totusi, in discursul special de marti, care a inregistrat si cea mai scazuta audienta, Obama a declarat ca “Statul Islamic” nu reprezinta o amenintare “existentiala” pentru SUA. Sa iesim din nedumerirea profana: o asemenea evaluare, neasteptat de laxa, trebuie sa recunoastem, nu este de natura sa oblige SUA la actiuni decisive fata de „Statul Islamic”.

Obama a mai enuntat o idée, gresita dupa parerea multor analisti, care arata cum liderul de la Casa Alba isi submineaza singur mentalul de leadership, cu un fals stereotip, ca SUA ar face “obiectul invidiei intregii lumi”. Este usor identificabil, aici, un complex de superioritate, exteriorizat prin controversata teza a “exceptionalismului”, responsabila, potrivit expertilor in psihologie politica si sociala, de multe erori si blocaje in relationarile de politica externa americane.

Alte cateva constatari, dintre cele mai recente, dintr-o lunga lista, redirectioneaza, pentru a nu stiu cata oara, reflectia si conexiunile catre o zona de penumbra si de loc magulitoare pentru Obama si fosul sau secretar de stat Clinton, despre care Donald Trump a spus ca ar fi “creat” gruparea jihadista “Statul Islamic”.

De unde vin banii pentru finantarea ISIS nu mai este pentru nimeni un mister, dar de unde vine cel mai modern concept de propaganda, utilizat de jihadistii despre care se spune ca sunt salbatici, dar nu si despre conducatorii lor din umbra? Specialistii in propaganda au constatat cu stupoare ca propaganda Daech (acronimul in araba al “Statului Islamic”), principalul instrument de recrutare, nu are nimic de-a face cu religia, ci cu cultura pop americana.

Joi a avut loc un atac terorist in capitala indoneziana Jakarta, prin atacuri sinucigase, revendicate de “Statul Islamic”, in care cinci atacatori si doi civili au fost ucisi. Atacurile au avut loc lângă sediul ONU şi lângă o cafenea Starbucks, apoi lupta s-a mutat în interiorul unei clădiri de tip mall. Ambasada americana din Jakarta a anuntat ca va ramane inchisa vineri din motive de “precautie”, desi atacurile si victimele nu au vizat-o. Indonezia este o tara majoritar musulmana, care nu s-a alaturat negocierilor privind parteneriatul transpacific, iar liderii ei religiosi au criticat impostura islamica a “Statului Islamic”.

O caricatura din publicatia satirica Charlie Hebdo a socat din nou opinia publica, sugerand ca baietelul Alan Kurdi, inecat in august in timp ce incerca sa ajunga in Grecia, ar fi ajuns, cand ar fi crescut mare, un abuzator precum imigrantii despre care se spune care ar fi implicati in agresiunile din Koln, din noaptea de Anul Nou.

In legatura cu actele de terorism ale “Statului Islamic”, patru caracteristici spatiale au devenit evidente. In primul rand, ca bazele sale de plecare se afla in teritorii ale unor state nationale care au fost invadate sau care sunt controlate/disputate de catre armata americana (Irak, Afganistan, Libia, Siria). Pe o scala de intensitate a violentelor jihadismului islamic, acest areal ocupa pozitia cea mai fierbinte, de rang zero. Prin simetrie, urgenta de atentie si neutralizare a zonei-focar de catre comunitatea internationala ocupa aceiasi pozitie.

O a doua zona de impact terorist si, implicit, de jugulare antiterorista internationala o reprezinta regiunea de emergenta terorista a “Statului Islamic”, de rang unu, care cuprinde statele din vecinatatea nemijlocita si apropiata. O a treia si o a patra zona cuprind state care ar urma sa fie absorbite in spatii cu reguli comune de comert si investitii, prin acorduri de parteneriat transatlantic (TTIP), intre SUA si UE, si de parteneriat transpacific (TPP), intre SUA si 11 tari din regiunea Asia-Pacific.

Nu exista inca o explicatie pentru tintele teroriste din viitoarele spatii TTIP si TPP, de care cel putin teoretic ar trebui sa fie scutite datorita celor doua caracteristici de suprematie invocate de Obama, SUA fiind nelipsite din ambele proiectii. Perceptia este deocamdata de surprindere, dar exista si tentative de a o pune pe piste false, in special in ceea ce priveste migratia masiva spre partea europeana a viitorului parteneriat transatlantic.

Statisticile atentatelor teroriste arata insa o incidenta exponentiala, daca nu cvasiabsoluta, in state care s-au distantat sau sunt in curs sa o faca in ceea ce priveste apartenenta la un megaspatiu comercial si investitional care ar fi net dominat de SUA. Criticii cei mai acerbi sustin ca un asemenea spatiu ar fi anticamera revenirii la nefasta ordine unipolara, in conditiile in care aspiratiile si sansele de ordine multipolara sunt mai mari ca niciodata.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: