Clasa politica alearga spre mantuire

Clasa politica romaneasca a acumulat multe pacate in sfertul de veac care a trecut de la inceputul primului ei proces de regenerare. Elita politica antedecembrista, pentru ca si atunci a existat o valoare adaugata la multi politicieni, fara de care declansarea si tranzitia schimbarii la fata ar fi fost de neimaginat, a fost coplesita, in momente cheie ale evolutiei postcomuniste, de lichelismul politic. Initial, de cel mostenit, ulterior, de cel reprodus.

Esenta lichelismului politic este coruptia. Lichelismul rezidual, de dupa explozia bombei, in 1989, pe care colonizatorii puterii, de la Ana Pauker si compania pana la coloana a cincea, au pus-o la temelia Romaniei, a infiltrat toate esaloanele sistemului democrat, ale pluripartidismului, economiei de piata si statului de drept. Ca o mica specificatie, deosebirea dintre Lenin si Pauker este ca primul a venit cu trenul in Rusia, cea de-a doua, cu tancurile in Romania (desigur, fiecare cu alte bombe de fundatie).

In noile conditii, delichelizarea si decoruptizarea au intalnit un obstacol neprevazut, democratia. Lichelele si coruptii, care intre timp au proliferat, s-au folosit de democratie cu o maiestrie demna de o cauza mai buna, strigand ca din gura de sarpe, cand erau stransi cu usa, ca li se incalcau „drepturile omului”. Un prim invatamant, deci, in aceasta materie, ar fi ca democratia poate fi confiscata si intarzietoare.

Alte cateva invataminte ar trebui retinute. Scufundarea fostului deplasament politic al coruptiei, partidul unic, a fost nimicitoare, intr-o mare proportie. Dar fenomenul coruptiei nu a fost eradicat. Probabil, pentru ca nu numai nava conteaza, ci si gradul sau sursele de poluare ale apelor, in care cele noi navigheaza.

Ar trebui gasit un raspuns si la urmatoarea dilema: inovatia „scufundarii” ar putea fi aplicata si in multipartidism, vectorilor purtatori de coruptie, ori preocupant ar trebui sa fie doar mediul? De obicei, exista o tentatie a extinderii experimentarii inovative.

A venit insa timpul unui al doilea proces de regenerare. Sunt cateva semne care arata ca acest an electoral poate fi in mod radical diferit de toti ceilalti. Mantuirea poate fi anevoiosa, dar important este sa nu fie amanata, ci inceputa, fiind posibila chiar si in ultimul ceas.

Care sunt caracteristicile care pot deschide clasei politice calea spre mantuire, pentru recuperarea timpului pierdut?

Guvernul tehnocrat Ciolos, fara afiliere politica, reprezinta teoretic premisa neutralitatii si echidistantei in organizarea alegerilor locale si parlamentare, deci de un scor cinstit, fara fraude. Ramane de vazut daca, practic, va rezista presiunilor partizane. Cred ca cel putin pastrarea aparentelor, de guvern tehnocrat, il va obliga sa mentina formal echilibrul.

O alta noutate este neefectuarea de aliante pre-electorale, o jumatate de pas spre testarea cinstita a fortei fiecarui partid. Cealalta jumatate de pas ar fi metodele oneste de campanie. Daca ii impingi pe ceilalti in jos, pentru ca tu sa fii primul, te minti si pe tine, ca partid, dar minti si electoratul. Ierarhia este falsa, coborandu-i pe adversari tu ramai practic pe aceiasi pozitie, ca partid si ca proces politic si electortal nu exista niciun fel de progres.

De subscris mi se pare, ca focalizare pe faptele proprii, regula pe care Tariceanu o recomanda membrilor ALDE, ca in campania electorala sa nu faca concurenta politicilor sociale ale PSD, ci sa se distinga prin propria oferta electorala, ca sa fie de autentica factura liberala. Desi cam stiu de unde a fost luata, nu prea inteleg cum de a prins la noi radacini „moda” ca in loc sa te preocupe ceea ce faci tu, ca sa faci cat mai bine, faci politica de stat din preocuparea de a impiedica infaptuirea bunelor intentii ale celuilalt, de a-i pune bete in roate.

Inscrierea unor partide noi in cursa electorala (MP, M10), infiintarea unor fundatii, ca a lui Victor Ponta, „Black Sea Regional Projects 2020”, de expertiza pentru proiecte regionale si internationale, implementarea votului prin corespondenta, care va corecta o omisiune regretabila pentru romanii din diaspora, ideile de progres si de prevenire in lupta anticoruptie din raportul MCV, sansa, in premiera, ca alegerea viitorilor procurori sefi sa sa transeze tehnocrat, in interiorul justitiei si pana la alegerile parlamentare, primenirile la varf ale sistemului, prin scuturarea de oamenii cu probleme, ca procurorul general Tiberiu Nita si fostul vicepremier Gabriel Oprea, implicati in scandalul legat de folosirea coloanei oficiale, aduc un suflu nou si puternic, neintalnit in alti ani electorali.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: