Ambasadorul american si-a asumat lobbysmul. Saptamana trecuta a declarat, de la Suceava, ca prioritatea mandatului sau este sa promoveze investitiile unor companii americane in Romania.
Anuntul lui Klemm a suscitat in piata acelasi gen de neliniste si nemultumire de pe vremea ambasadorului precedent, care si-a anexat diplomatia la lobbysm, pentru a face presiuni in favoarea firmelor americane. Implicit, in defavoarea celor romanesti sau a statului roman.
Gitenstein fusese privit cu indulgenta, in cele din urma, omul era dedicat pe meseria de lobbyst, asta stia sa faca. Nemultumirile capitalistilor romani luasera o alta cale, atunci, catre presedintele in exercitiu, Traian Basescu. Insa Klemm este diplomat de cariera.
Toti stim diferentele dintre diplomatie si lobbysm, ultimul ca sistem de influentare si presiune prin agenti speciali, care nu cauta compromisul prin negociere, ci favoritismul. Ori, daca un ambasador isi coboara demnitatea la postura de lobbyst, va aduce in diplomatie diferentele din piata, ceea ce nu este bine.
Mana invizibila nu trebuie sa fie a ambasadei, ci a pietei, prin jocul cererii si ofertei, intr-un cadru legislativ dat. Corporatiile au strategii si compartimente de patrundere sau expansiune in piata, diplomatia le poate semnala si incuraja sa investeasca. Dar nu poate sa le substituie, prin trafic de influenta. Lista lui Klemm, adresata pietei, e plina cu cuvantul „trebuie”. Este inacceptabil.
Fragmentarium Politic 