Intr-un interviu acordat AGERPRES, cunoscutul analist si scriitor american Robert D. Kaplan se declara surprins de cat de bine se descurca Romania, sub aspectele ratei de crestere economica, despre care a constatat ca este mai ridicata decat in multe state europene, si sistemului politic, pe care l-a evaluat ca este mai sanatos decat in Polonia, Ungaria si Bulgaria.
Plecand de la faptul ca romanii au un presedinte care nici macar nu este etnic roman, ci „etnic sas”, de remarcat abilitatea optiunii pentru denumirea transilvaneana a etnicilor germani din Romania, pentru a nu sugera posibilitatea vreunei alte interferente geopolitice in spatiul politic romanesc, Kaplan forteaza o afirmatie ideologica revoltatoare si, deopotriva, dezgustatoare: „ (…) populatia (romaneasca, n.m.) nu mai gândește în termeni etnici, gândește în termeni universali (…)”.
Care va sa zica, dupa ce a aruncat momeala unui captatio benevolentiae, descriptorul disuasiunii si dezradacinarii prin anarhie si conflicte, teza ultraindragita a visatorilor globalisti si unipolaristi dintotdeauna, care vor sa-si impuna lumii o ordine de stapani, arunca si navodul asupra geografiei si istoriei noastre, sperand sa prinda in el sufletul etnic al poporului roman.
Inselatoria prin cuvinte, folosita in acest caz pentru spalarea pe creier a clasei politice romanesti, turma mai mica instrumentata pentru controlul turmei celei mari, are la baza un obstinat calcul de realism politic si clasicism geopolitic: despuiat de identitate, un popor devine o masa amorfa si vulnerabila, numai buna pentru a fi luata in sclavie.
Subversiunea modelarii politice a gandirii „in termeni universali” tinteste fundamentele de identitate si de rezistenta ale neamurilor, prin inabusirea sentimentelor de Patrie si Religie cu ajutorul antisentimentelor degeneratoare ale Cosmopolitismului. Universalistii, aka cosmopolitii, nu sunt goi de etnic, dimpotriva, au cel mai ascutit simt etnic din lume, in numele caruia marcheaza si pretind terenul.
Privind relatia bilaterala americano-romana, Kaplan a apreciat ca romanii sunt „aliati naturali ai Statelor Unite” si ca „e greu să ajungi la o relație mai apropiată decât aceasta.” Cauza acestei apropieri, poate si conditionari, pe care a identificat-o analistul american este ca „România e o țară din Europa Centrală și de Est care nu are un partid pro-rus, o facțiune pro-rusă”.
Si totusi, multravnitele vize, desi necostisitoare, ne sunt refuzate sistematic, punandu-ne intr-o stare de umilinta si inferiorizare perpetua, inacceptabila pentru un aliat natural. Candva proverbial, multiculturalismul american, care a capatat accente declamatorii in criza imigrantilor arabi si nord-africani, devine, daca nu mut, defavorizant si devalorizator ca atitudine cand vine vorba de romani. Dar daca blestematele alea de vize si de oportunitati ni le vor da rusii? Intreb si eu, intr-o doara…
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 