Miercuri, la FET, are loc, incepand de la ora 16:30, dezbaterea cu tema: „Evoluția relațiilor internaționale – între universalism și particularism.”
Desi incitanta, nu numai pentru ganditori ci si pentru speculatori, aventurarea pe taramul ideilor nu este lipsita de riscuri. Uneori, riscurile, vazute prin prisma unor potentiale efecte, pot fi comparabile cu cele ale unui cautator de noi plante comestibile, intr-un teritoriu necunoscut, in care se pot afla si unele otravitoare. Riscurile devin si mai probabile cand vine vorba de ideile politice.
Filosofii au raspunsurile lor privind definirea si raporturile generalului si particularului, dar politicienii prefera sa inlocuiasca termenul de general cu cel de universal, probabil pentru ca ultimul, plecand de la Univers, se refera explicit la expansiune, la extensia asupra intregii lumi. Asa s-a ajuns la universalizarea ideii eliberatoare privind drepturile omului, dar si la cea inrobitoare a „sfarsitului istoriei”, a liberalismului, a unui singur tip de sistem politic. Analog, daca privim in urma, s-a ajuns si la reductionistul „orizont” al comunismului.
In relatiile internationale, particular inseamna, indubitabil, ceea ce este propriu unui popor, unei natiuni, unui stat, care ii da identitate, il face sa fie ceea ce este, diferit, care, cu alte cuvinte, hraneste diversitatea, un termen care in ultimul timp a revenit in mod acut in atentia politica.
Discutia capata o derivatie speculativa in cazul universalului, atunci cand unii politicieni incerca sa-l recodifice, prin ascunderea unui interes particular, care se vrea unilateral si suprem, sub haina universalului. Ori, in relatiile internationale, universalul este codificat ca fiind ceea ce este comun tuturor, sub aspectul unor valori politice, civile, culturale, care hraneste, altfel spus, fiecare particular in parte.
A gandi „universal”, cum sustin ideologii speculatori unipolaristi, nu inseamna a gandi prin prisma unui interes particular strain, care se vrea unilateral si suprem, deci in detrimentul interesului particular propriu si al tuturor celorlalte interese particulare.
A gandi „universal” nu inseamna a-ti nega propria gandire particulara, care este etnica, religioasa samd, ci a aborda relatiile cu ceilalti in termeni comuni, care sa serveasca interesele tuturor.
Fiecare particular este la randul sau un univers, deci universalul la care se raporteaza politicienii este de fapt un multivers. Prin urmare, ideologii universului unipolar au pierdut din start batalia cu multiversul multipolar.
Cred ca si planiglobul politic, atasat anuntului, da un raspuns discret la tema pusa in discutie de FET.
Judecand dupa „-ismele” celor doua cuvinte, dezbaterea se anunta interesanta, prin dezvaluirea limitelor abordarilor absolutizante, pentru ca, intr-adevar, si universalismul si particularismul au, din pacate, destule exemplificari, mai ales in zona pe care planiglobul ne-o expune vederii.
Poate o postare audio-video a dezbaterilor, pe blogurile Adrian Nastase si Fundatia Europeana Titulescu, ar raspunde multor interese privind relatiile internationale.