Stim de la Lenin ce a insemnat stangismul unipartitist. Constientizam insa destul de greoi ca exista si un stangism pluripartitist, care duce stanga in cealalta extrema. Dupa crizele coabitarii si ducerii stangii spre dreapta, efectele pentru stanga, dar si pentru societate, s-au dovedit la fel sau aproape la fel de pagubitoare, confirmand ca extremele se ating.
Pe scena politica romaneasca, stangismul de dreapta a semnificat operatiunea de mutare excesiva a PSD-ului spre dreapta, dincolo de zona de centru-stanga, intr-o arie cvasimarginala a dreptei. Rezultatul a fost ca PSD si-a pierdut mult din identitatea si militantismul unei stangi autentice, transformandu-se, insidios, probabil si inconstient, intr-un reproducator al valorilor dreptei neoliberale.
Aceasta prefacere a stangii a fost una din cauzele stagnarii intr-o criza politica si economica ale carei radacini sunt structurale, de sistem. Este putin probabila insinuarea ca progresistii lui Tony Blair ar fi avut vreun amestec, care sunt prosociali si critici ai neoliberalismului. Hartiuta cu ultimatumul pe puncte de la Bruxelles, care i-a parvenit fostului premier social-democrat Victor Ponta, spune cu totul altceva, ca indiciu privind artizanii contrafacerii stangii social-democrate.
O frana de sistem, construita de regimul Basescu, a fost si ridicarea stangismului de dreapta la rangul de “corectitudine politica”. La prima vedere, pare uimitor ca un presedinte de dreapta a binecuvantat PSD cu aceasta religie. Pe fond insa, fructele acestei abile tactici i-au adus lui Basescu doua lucruri, exercitiul autoritarismului, nerestrictionat de o opozitie de stanga independenta, si conservarea sistemului, prin angrenarea stangii in sistemul sau de reproducere.
Victor Ponta si-a dat seama, intr-un tarziu, ca blenoragia tineretii sale politice, cum ar fi spus Petre Tutea, de care neexperimentatul sef de partid si de guvern s-a contaminat din acuplarea stangismului de dreapta cu corectitudinea politica neoliberala, il impiedica sa modernizeze stanga politica si sa schimbe sistemul de dreapta. De aici, demisia din functiile de presedinte al PSD si de premier si reorientarea spre societatea civila, pentru a face reformele de pe alte baze.
Insa inaintea lui Victor Ponta, un alt lider de stanga a rupt-o cu vechiul PSD si cu anacronicul sistem. Mircea Geoana a fondat un nou partid social-democrat, Partidul Social Romanesc (PSRO), pozitionat in zona de centru-stanga, cu o identitate de stanga curata, fara amalgame cu doctrine de dreapta.
Faptul ca PSRO se doreste un partid de stanga nou si de echilibru este vizibil si in filigranul denumirii partidului, de “Social”, fara vreo “-isma”, pentru ca socialii sa nu fie confundati cu socialistii, si “Romanesc”, pentru a sublinia lipsa legaturii cu vreo curea de transmisie internationalista sau supranationala.
In aceiasi directie curg si apelul de colaborare cu alte “formatiuni mici, nou create”, inclusiv ONG-uri, asumarea obiectivelor electorale “de a nu lasa vechiul sistem sa se reproduca in 2016” si de “lupta nemiloasa impotriva coalitiei raului”, pe care Mircea Geoana o identifica in “PSD si acolitii lor si Traian Basescu.”
PSRO a mai adus o noutate, probabil absoluta, de incheiere a unui acord post-electoral cu PNL, pentru dupa alegerile locale si, eventual, parlamentare, motivat de responsabilitatea pentru realizarea unor majoritati de guvernare si locale, care sa fie predictibile si functionale. PSRO, a explicat Mircea Geoana, nu a incheiat o alianta politica, va merge pe liste proprii la locale si parlamentare, ci un protocol de colaborare, care presupune „tot ce înseamnă o colaborare în ziua votului şi după ziua votului”.
Intotdeauna am admirat tacticile inteligente si flexibile de etapa sau de campanie, desi, cu parere de rau nu de fiecare data am si spus-o, pentru ca lucrurile bune trebuie facute cunoscute si incurajate, de incheiere de protocoale politice pe obiective determinate, care nu pun in discutie strategia, doctrina sau ideologia.
Mircea Geoana a facut un asemenea pact, l-as numi de neagresiune. Prin evitarea incheierii unei aliante politice, de dragul sau in numele careia principiile sunt de obicei sacrificate, metodele de campanie vor fi mai curate. In plus, si acest fapt mi se pare fundamental pentru revenirea la o stanga autentica, nelegarea de clauzele unei aliante cu PNL va face ca noua social-democratie sa se distanteze de stangismul de dreapta si, implicit, sa nu se lase incolacita de tentaculele “corectitudinii politice” (conservative sistemic) a neoliberalismului.
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 