Cand, ajuns intr-un impas, esti nevoit sa-ti pui celebra intrebare “Ce-i de facut?”, trebuie mai intai sa-ti raspunzi, clar si corect, la o alta intrebare: “Ce se intampla?”. In acest moment, la fel ca majoritatea bulversata a romanilor, incerc sa disting contururile adevarului de cele ale falsului in nebuloasa care se cheama “criza Iohannis”, violent generata de interventia sefului statului in scandalul care opun ANAF si Antena 3.
Cum de s-a ajuns de la entuziasmul de masa, din tara si din strainatate, al victoriei lui Klaus Iohannis in alegerile prezidentiale, din noiembrie 2014, la contestarea, deocamdata politica si minoritara, dar destul de formatoare de opinie, a presedintelui republicii, din februarie 2016? Si cum se explica faptul ca aceasta contestare a unui presedinte de dreapta vine chiar din interiorul dreptei, al nucleului dur al acesteia, format in jurul fostului presedinte Traian Basescu?
Dupa ce ANAF a somat Antena 3 sa evacueze in cinci zile cladirile care au fost confiscate de la Dan Voiculescu, condamnat la inchisoare in urma cu un an si jumatate, Iohannis, cu toata bruma de deontologie de fost profesor de fizica, a formulat un punct de vedere de bun simt. Motivat, probabil, si de anticiparea gravitatii consecintelor unui asemenea act asupra campaniei electorale, care ar fi brutale si dezechilibrante mediatic, Iohannis a luat apararea Antenei 3. “Libertatea de exprimare nu poate fi suprimata pentru banale motive administrative / Abordarea heirupista a ANAF, cel putin nepotrivita / Exista deschidere, pana la urma se gasesc solutii convenabile”, a moderat presedintele.
Ipoteza mea de interpretare este ca Iohannis, fara sa aiba habar, a fost de la inceput in afara jocului, pe postul celui care tine scaunul cald. Numai cineva naiv, un idiot util sau un om prost de bun, cum se spune in popor (s-a spus acelasi lucru si despre Ceausescu) se poate lasa manevrat de consilieri sau de lideri politici cu un curriculum dubios, care, cel putin teoretic, nu exclude posibilitatea sa semneze si pe alte state. Cu noul si marele PNL, crescut din vraja fuziunii cu PDL, despre care nu se poate afirma cu certitudine cine pe cine a inghitit, si cu un Basescu revenit spectacular in centrul scenei, despre care nu se poate spune ca nu este tentat sa-si schimbe trotineta pe merțan, ma refer la diferentele dintre cele doua vehicule politice, orice este posibil.
Pentru ceea ce se intampla, cateva indicii mi se par mai mult decat clarificatoare. Iesirea brusca la rampa a intelectualilor lui Basescu, cu mesaje radicale si asurzitor anti-Iohannis, nu este, nu poate fi intamplatoare. Doi dintre cei mai proeminenti, Gabriel Liiceanu si Vladimir Tismaneanu, se acompaniaza, pe Contributors, folosindu-si verbul si suflul impotriva Cotroceniului ca pe niste trompete ale Ierihonului. Fix in aceiasi zi, in acelasi loc, cu aceiasi tinta. Deosebirea dintre cei doi anti-iohannisti este de mijloace, unul cere iesirea in strada, celalalt, aplicarea legii.
Iata ce clameaza Liiceanu, dupa ce se intreba ce-i de facut, fara insa ca mai inainte sa fi facut o diagnosticare adecvata la ce se intampla: “Doar ieșind în stradă ajung să ne audă – când nu ne mai aud – cei care, pomenindu-se în șaua puterii, uită că sunt, ca noi toți ceilalți, niște bieți omuleți chemați o vreme la rampă. Dar știe cineva unde este butonul și cine apasă pe el de câte ori ne vedem obligați să ieșim în stradă?”
Si iata ce sustine Tismaneanu: “Consigliat de traseistul cinic Dan Mihalache si de micul autocrat Andrei Muraru, presedintele Klaus Iohannis ia apararea celui mai abject focar de ura, calomnie si infamie din Romania zilelor noastre, pestilentiul numit “antene”. Nu e vorba aici de libertatea de expresie, domnule Iohannis, ci de aplicarea legii, in cazul slugilor securistului Felix, ca si, daca-mi permiteti, in cazul Dvs.”
Apoi, iertata sa-mi fie comparatia cu darurile grecilor facute troienilor, ma tem de intelectualii lui Basescu chiar si atunci cand ofera stangii criticarea dreptei. Dar iata ce spune si Robert Turcescu, mai puiuț si mai direct ca stil, dar poate tocmai de aceea de luat in seama: “Iohannis a pierdut mii de like-uri pe facebook după susținerea Antenei 3. Nu își va termina mandatul, de azi nu mai e președintele României, e protectorul unui grup infracțional organizat.”
Ce se intampla? Ajuns in pozitia de unde o poate face, fara a mai fi limitat de Constitutie si cu sustinerea acoperita de care are nevoie (PDL aka PNL), Traian Basescu ataca din nou puterea suprema. Batranul lup de mare nu mai poate astepta, mai vrea o data, stie ca timpul cu cat se scurge mai mult cu atat ii devine mai potrivnic, acum sau niciodata. Tot ce trebuie sa obtina este eliberarea locului, care a fost tinut ocupat de dreapta, restul, prin fratia licuriciului, spera ca va veni de la sine, ca si altadata. Cat despre cel care fara stiinta sau vointa lui a fost folosit sa tina locul ocupat, ii va ramane posibilitatea scrierii memoriilor. A unor memorii scurte, in acest caz.
http://www.contributors.ro/editorial/impasul-in-care-ne-aflam/
http://www.contributors.ro/reactie-rapida/un-pacat-si-o-rusine-klaus-iohannis-si-consiglierii-sai/
Publicat de fragmentariumpolitic 
Fragmentarium Politic 